luni, 14 septembrie 2009

De la Guta la Parazitii

Săptămâna trecută am cunoscut un artist: pe Mircea Cazan. Am discutat cu el, fără să-mi dau seama, aproape o oră şi jumătate. 

Mi-a povestit cum, în urmă cu ceva ani a fost impresionat de o voce. O voce bună, îmi spunea el. un artist care ar fi putut face carieră. Acum face bani, carieră... este mult spus. „Are voce, la vremea aia avea melodii bune, cu versuri gândite şi îmi plăcea să-l ascult", îmi povestea Cazan, iar mie nu-mi venea să cred. Vorbea despre Nicolae Guţă! Da, manelistul Guţă. Cel pe care îl blamează toată lumea şi pe care sufletul mei inundat de vocea lui Jim Morrison nu ar fi acceptat niciodată să-l primească. Mi-am amintit apoi nişte versuri care mi-au guvernat existenţa într-o anumită perioadă, cuvinte care mă fac şi acum să plâng şi care îmi aduc aminte de o dragoste pierdută în realitate, însă păstrată în cel mai ascuns colţişor al inimii mele. Mi-am amintit cum, într-o seară, cel pe care îl iubeam mi-a trimis o melodie care-mi va rămâne în minte toată viaţa. Se întâmpla acum mulţi ani, însă nu pot uita. Cânta Guţă şi prima reacţie a fost de respingere. Acum recunosc: îmi este ruşine că plâng pe melodia aia. Ruşine pentru că se presupune că este o manea, dar şi mai ruşine pentru că nu-mi pot opri lacrimile. Trecând peste subiectul Guţă, cu o oprire la muzica grecească (călătorie care m-a făcut să mi se facă poftă de măsline verzi), Mircea Cazan a început să-mi vorbească despre Paraziţii şi despre Mesajul către Europa. Mi-a zis cum în călătoriile sale în străinătate a fost numit gipsy şi, dacă explica faptul că este român, interlocutorul să nu vedea diferenţa între ţigan şi român. A început să-mi cânte: „Suntem ruda săracă deci nu putem fi fraţi, Mesaj pentru Europa: Cred ca ne confundaţi". Am continuat eu melodia pe care am ascultat-o de foarte multe ori: „Forţăm uşi închise, trăim cu vise nepermise şi muncim legal un an pentru un pumn de fise, Bagă la cap repede, crede-ne, noi nu mâncăm lebede". Şi m-am gândit din nou. Artistul Mircea Cazan nu a putut face diferenţa, nu a discriminat. Eu da. Şi presupun că o voi face în continuare. Voi asculta melodiile misogine ale Paraziţior, dar îl voi renega pe Guţă.

Asculta mai multe audio Muzica