joi, 15 ianuarie 2009

Tucan, lasă-ne, lasă-ne!!!

Jean Paul, dar nu Belmondo, ci Tucan a părăsit scena DRDP-ului. Şi nu în glorie, aşa cum ar face-o orice vedetă, ci pe uşa din dos.

Liberalul a fost aruncat ca o măsea stricată de către şeful Berceanu. Ba chiar „a dispărut“, aşa cum spunea, în urmă cu doar câteva seri, ministrul PD-L-ist al Transportuilor. Jmeker de România, Tucan al nostru are din ce să trăiască de acum înainte. Oamenii nu vor merge pe jos între Constanţa şi Năvodari, totul va decurge conform planului, banul va intra în cont. Dar o situaţie neprevăzută îl va lovi pe JP al nostru. Nu tu PNL-ist la Administraţia Porturilor, nu tu Cupşa la ACN, nu tu faţă prietenoasă prin vreo instituţie. Cum va mai câştiga el licitaţiile, cum va mai putea el să-şi facă vreo căsuţă în Mamaia Nord, cum îşi va mai face el ditamai sediul pe malul Canalului? De unde va mai închiria el terenuri la preţuri infime, cine îl va mai ajuta pe el să crească în afaceri? Sărmană soartă va avea JP. Care, apropos..., şi-a petrecut, potrivit bârfelor, concediul în Venezuela. O fi sau n-o fi real, eu vă zic zvonul. Cică şi-a luat la bronzat şi ceva secretare, ca să le usuce la soare cât mai e în funcţie. Dar cine crede gura lumii? N-avem cum să credem aşa ceva despre Jean Paul al nostru, care are nevastă patroană. În orice caz, 2008 n-a fost unul strălucit pentru Tucan. Ba a pierdut alegerile, ba şi-a dat afară salariaţii, ba a venit criza financiară peste noi, ba a fost demis. Numai nenorociri. O mai avea acum pe cine să trimită la licitaţii în locul său? Pentru că tot zvonoteca zice că Tucan-ul inimilor noastre cam avea obiceiul să trimită la... plusat tinere domnişoare angajate ale DRDP. Dar licitau pentru JT-uri. „C-aşa-i în tenis“, cum zicea Toma Caragiu. Oricum, curăţenia a început. Praful este şters în urma liberalului şi acum răsuflăm uşuraţi: vom avea acces în sediul DRDP. Pentru că, dacă nu ştiaţi, vedetă de film, licitaţii, partid şi Năvodari, Tucan se credea şi paznic la oile de pe Drumuri şi Poduri. Şi nu lăsa ziariştii să le perturbe somnul. Pardon, munca. Pentru a încheia, îi transmitem lui Jean Paul Tucan un călduros „Lasă-ne!“. Şi să auzim numai de bine.

PS: Cine era bun pentru Năvodari? Tu-can! Tu-can!

Unde doarme Mazăre?!

Cu toţii suntem curioşi cum îşi duc traiul cei care ne conduc. Ce fel de case au politicienii, cum au grijă de gospodărie şi dacă trăiesc în lux. Aşadar, pentru a ne satisface curiozităţile, am pornit la o plimbare prin oraş.

Prima oprire: cartierul Inel II. Pe acolo se spune că ar avea mutaţie primarul Radu Mazăre. Sau, cel puţin, aşa arată Monitorul oficial 345 din 2008: strada Eliberării nr. 10, bl. I, sc. C, ap 47. Nu găsim foarte greu. Adresa este nu foarte departe de magazinul Brick, cel despre care se spune că ar fi al lui. Printr-un gang ajungem în spatele blocului, pe unde se face accesul în imobil. Scara C este singura dintre cele patru cu o altă adresă afişată. Ne induce în eroare un bileţel pe care, în dreptul adresei, găsim aleea Constanţei. La apartamentul 47 nu găsim numele lui Mazăre, ci pe cel al unui anume Gheorghe Şerbănescu. Însă, cu toţii ştim că edilul nu locuieşte în oraş, ci în staţiunea Mamaia. Aşa că ne îndreptăm într-acolo.

Păzit de „câinii roşii“

Vis-a-vis de hotelul Flora, paza este straşnică. Trei vile somptuoase sunt păzite de un paznic pus pe harţă. „Nu aveţi voie să faceţi poze aici pentru că locuiesc persoane importante“, se răsteşte cerberul. Un zid înalt, verde, împrejmuieşte vila în care Mazăre a declarat, în nenumărate rânduri, că stă cu chirie. De la distanţă, vedem ditamai căsoiul. Vecin se pare că are un dinamovist înrăit, pentru că vila din apropiere poartă însemnele clubului din şoseaua Ştefan cel Mare. Poate l-o avea aproape chiar pe cel acuzat în acelaşi dosar celebru instrumentat de DNA, Cristian Borcea, unul dintre finanţatorii câinilor roşii. Potrivit unui interviu acordat, în urmă cu ceva timp, revistei Q Magazine, edilul plăteşte chirie câteva mii de euro pe lună „unei firme cipriote, unde am avut şi eu acţiuni şi le-am vândut. Ea deţine tot clubul nautic de acolo“. „Unde? La vila de pe lac, în Mamaia?“, a întrebat reporterul revistei Florianei Jucan. „Da. Într-o cameră. Am închiriat o cameră“, a răspuns edilul, prieten al celebrei jurnaliste bucureştene.

Villa Smaranda, paradisul lui Nicuşor

Ne-am continuat periplul acasă la Nicuşor Daniel Constantinescu, preşedintele Consiliului Judeţean şi prieten apropiat al primarului. Chiar dacă Monitorul Oficial 345/2008 ne spune că PSD-istul locuieşte pe şoseaua Mangaliei nr. 1, bl. J9, sc. B, etaj 7, ap. 58, realitatea ni se prezintă altfel. Declaraţia de avere pe care preşedintele Consiliului Judeţean a semnat-o în decembrie 2005 spunea că apartamentul a fost vândut pe 11 octombrie în acel an, contra sumei de 60.000 de euro, familiei Mihail şi Gabriela Boiangiu. În orice caz, nu acolo locuieşte, ci pe strada Mihai Eminescu, la numărul 13, în dreapta Inspectoratului Şcolar Judeţean. Villa Smaranda, aşa se numeşte casa CJC-istului. Mare, impunătoare, cu un foişor în curte şi loc pentru maşini, locuinţa nu poate fi trecută cu vederea. Puţin mai încolo, în blocul Comtours, ce îi aparţine fostului social-democrat Petre Stancă, la numărul 8, locuieşte vicepreşedintele CJC, Cristinel Dragomir. Imobilul cu două etaje părea pustiu. Frumos, curat, aranjat, blocul are o singură problemă: în faţa lui se ridică o construcţie care-i va lua toată vederea.
Cristian Darie, cel de-al doilea vice al Consiliului Judeţean, stă pe strada Pescarilor, în blocul MZ 9. Sau cel puţin aşa spune Monitorul Oficial 1724 din 2008. Tot la scara A, etaj 6, apartament 27, ar trebui să locuiască şi consoarta acestuia, notarul Ruxandra Darie. Cu toate acestea, lista de întreţinere ne arată că apartamentul este ocupat de o singură persoană. Cu întreţinerea nu are probleme. A dat în plus vreo 10 milioane, pentru siguranţă. Darie este vecin cu Gabi Stan, viceprimarul Constanţei. Apropiat al lui Radu Mazăre, Stan locuieşte pe strada Rotterdam, la numărul 35, în aşa-numitul „cartier al consilierilor“. Casa apare pe numele mamei sale, Constanţa, dar în fapt este a fiului, Gabi. În aceeaşi zonă, pe strada Salonic nr. 10, va locui şi consilierul PSD Gheorghe Stoica. Continuându-ne plimbarea pe strada Pescarilor, găsim blocul în care cică ar locui fraţii gemeni ai edilului, senatorul Alexandru şi afaceristul Mihai.

Nemirschi, vecin cu Nitalexil-ul

Cei doi apar ca având mutaţie pe strada Pescarilor, bloc BM 17, sc A, apartament 19. Cu toate acestea, se pare că Sandu, aşa cum este alintat parlamentarul, şi-a luat zborul şi s-a mutat pe strada Mihail Kogălniceanu numărul 17, bloc MK 1, scara A, apartament 5. Vecin de stradă cu gemenii Mazăre şi cu Darie este şi noul ministru al Mediului, Nicolae Nemirschi. Fostul viceprimar al oraşului deţine, potrivit CV-ului depus pe site-ul Primăriei Constanţa, apartamentele 9 şi 10 ale blocului FZ 14, scara A. În faţa blocului său se construiesc controversatele imobile ale firmei Nitalexil. Fix sub ochii politicianului. Ce coincidenţă!

Antonella are câine rău

Una dintre doamnele PSD-ului, Antonella (Barbu) Marinescu, fost consilier local, ajuns deputat, stă în centru, pe lângă Tomis Mall. Vila patroanei magazinului Grand, fiică a celebrei bogătaşe Paraschiva Barbu, are pe poartă o plăcuţă menită să sperie curioşii: câine rău. În rest, linişte şi pace. Nu se auzea nici un mârâit, nici o lătrătură.

Constanţa - proprietate privată

Oriunde ai merge în oraşul ăsta, oriunde te-ai învârti şi orice ai vrea să faci, nu se poate să nu dai peste vreun paznic bine instruit: „Pe aici nu se trece!“.

Cam aşa am păţit eu acum două zile, când, mai mult din cauza plictiselii, m-am plimbat prin oraş pentru a vedea pe unde mai stau mahării. Şi periplul meu a fost ca o plimbare pe malul mării. „Casa Casătoriilor, cu peronul pe partea dreaptă... Urmează staţia prelungirea Bucovinei, cu peronul pe partea stângă... Urmează staţia cartierul consilierilor - Faleză Nord. Aici puteţi vizita şmecherii urbei“, îmi suna parcă în urechi vocea imaginară, asemănătoare celei din metrou. Toate bune şi frumoase, până am ajuns în Mamaia, prin zona în care auzisem că ar sălăşlui cel dintâi fiu al oraşului, cel care n-a văzut lumina zilei pe aceste meleaguri, dar şi le-a însuşit ca şi cum ar fi ale lui de-o veşnicie, Radu Mazăre. Mai precis, peste drum de Flora. Ca să înţeleagă tot constănţeanul, pe unde era foişorul înainte, pe malul lacului. Parchez maşina şi, împreună cu Gelu, colegul meu, încep să merg pe o alee frumos asfaltată. La răscruce de drumuri, realizez că am în faţă ditamai căsoaiele: una cărămizie, cu insigna clubului Dinamo, una albă, frumoasă, aerisită, având o maşină de aceeaşi culoare în faţă, şi o alta, mai la stânga, împrejmuită cu un gard verde, foarte înalt. Dintr-o gheretă aflată lângă cea din urmă poartă iese un nene, cu vreun cap şi ceva mai înalt decât mine. Se uita de sus la piticania din faţa sa: „Pe aici nu aveţi voie!“. „Dar de ce?!“, mă mir eu pusă pe harţă. „Păi aici sunt oameni importanţi“. Repet, singurii oameni din acel loc eram eu, individul şi Gelu. Bun. După vreo cinci minute şi mai bine de parlamentări am plecat, fără a-l putea convinge pe om că nu vrem să întrăm, că aleia este domeniu public şi că, în lipsa vreunui semn care să-mi interzică accesul biped, mă pot plimba pe unde vreau eu. Pe drumul de întoarcere am realizat ceva: de aceeaşi atitudine m-am lovit şi când am vrut să văd cum se lucrează în cartierul pentru tineri. „N-aveţi voie aici“, s-a răstit unul la mine. Bun aşa. Cred eu că ar fi fost mai potrivit dacă Răducu al nostru şi-ar fi ales ca slogan de campanie „Pe aici nu se trece!“, nicidecum „Alţii se ceartă, noi construim!“. Şi cei care construiesc sau păzesc pentru domnia ta se ceartă. Păzesc Constanţa - proprietatea privată a lui Radu Mazăre.