miercuri, 2 iulie 2008

words are not enough



Parcările, la cheremul taxatoarelor (?!)


Uneori, noi, cei din presă, suntem privilegiaţi. Trebuie să recunosc! Un gheşeft este faptul că, în parcările administrate de municipalitate, avem liberă trecere. Sau cel puţin aşa ar trebui. Însă, ieri mi s-a confirmat că trecerea mea neîngrădită este în funcţie de cheful duduiţelor care se fac că păzesc maşinile trase pe dreapta. Ieri, în jurul prânzului, aveam treabă în zona Poştei mari. Dar, cum era foarte aglomerat, am parcat maşinuţa din dotare în faţa Teatrului Oleg Danovski. Opresc eu, căutam ce-mi aruncasem pe banchete, când, la un moment dat, o tanti ţâfnoasă s-a îndreptat spre mine: „Trebuie să plătiţi parcarea!“, îmi spune ea. „Nu“, îi replic. „Am permis de liberă trecere“. „Păi şi ce? Dacă eu dau bani pe ziare, voi de ce să nu plătiţi parcarea?“, spuse femeia, fluturându-mi prin faţa lentilelor ochelarilor o revistă colorată, cum nu produce niciun ziar constănţean. Buuun, îmi zic. Cum să fac în continuare? Îi explic faptul că parcarea este a primăriei, că noi, ziariştii, nu trebuie să plătim nimic. Ba, mai mult, îi spun că nu stau prin zonă decât cinci minute, cât rezolv o problemă. „Dar nu eşti în timpul serviciului!“, continuă să se răţoiască. Mă uit la ceas: era vreo 11 şi ceva, marţi, 1 iulie. „Oho, ba încă cum!“, îi spun eu. „Păi dacă eşti, eu cum de nu văd nicio agendă la tine în mână? Sau un aparat de fotografiat?“. Mă şi imaginam. Cu volanul, agenda, aparatul, plus reportofonul între dinţi, conducând în traficul infernal din miez de zi. Intram, cu siguranţă, în Cartea Recordurilor. Într-un final, am reuşit să o conving că este treaba ei că citeşte ziare şi este problema ei că le cumpără. Ba, mai mult decât atât, mi-a venit să-i spun să strângă mai bine bănuţii şi să-şi ia o carte. Căldură mare, monşer! Face rău, rău de tot!

song of the day