joi, 15 octombrie 2009

song of the night

song of the day

Quote of the day


Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim...

Mircea Eliade

Mertecu şi mita în numele partidului

Marius Ciobanu, directorul adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă, supranumit şi Mertecu (nu avem nicio dovadă care să ne explice provenienţa poreclei) a băgat-o pe mânecă.

Ajuns mare şef peste departamentul de sănătate şi securitate în muncă la ITM, Mertecu s-a lovit de o problemă. Aşa ajungem la dilema Mertecului: să-mi controlez sau nu firmele? Lăsând gluma la o parte, Mariusică al nostru era cunoscut printre băieţii de oraş. Şi cum aşchia nu ar trebui să sară departe de trunchi, ITM-istul a făcut ce a trebuit şi l-a propulsat pe poziţia de fante de Constanţa şi pe fiul său, ajuns la vârsta de-i cresc tuleiele pe obraz. Aşa că tânărul Mertecu a ajuns vedetă în presa locală de scandal, fără ca cineva să ştie măcar cine este. Însă, presupunem că toate astea, toate eforturile părinteşti de a-şi ajuta progenitura să acceadă în cercurile elitiste ale bambuiştilor au costat ceva. În plus, copilu’ avea nevoie de o maşină acătării, de o casă în care să aducă piţipoancele adunate prin cluburi, de o ţoală de fiţe, pentru că altfel nu te bagă nimeni în seamă în cercurile înalte. Şi se pare că ultima soluţie a Mertecului a fost mita. Să o ia, nu să o dea. 
Nu mai departe de săptămâna trecută auzeam un zvon. Mi se povestea cum, venit în control la un agent economic din oraş, domnul Ciobanu a.k.a. Mertecu a cerut şpagă, în numele PD-L-ului dintre ai căror membri face parte. Cum aşa?! Păi simplu. Cu texte gen: „Ştiţi, am început şi noi campania electorală, avem nevoie de bani“. Nu am ştiut ce să cred în prima fază, dacă persoana care-mi povesteşte glumeşte sau zice adevărul. După câteva secunde mi-am dat seama că în povestirea fără subiect la început, apoi cu un personaj principal foarte evident, Ciobanu al nostru poate fi recunoscut fără probleme. Ce ar mai trebui ştiut? Suma a fost mult mai mică decât cea din flagrant. Însă faptul că tu, mare afacerist, cu băiat star piţiponcesc, te pretezi să ceri bani şi nu numai atât, ci să o faci în numele partidului care te-a propulsat în ochii opiniei publice mi se pare culmea prostiei. Nu este vorba de dorinţa de înavuţire, nu vorbim aici despre vreun plan diabolic al cuiva care-i pusese gând rău Mertecului. Nu! Discutăm pur şi simplu despre prostia lui. Şi ar trebui să ne fie învăţătură de minte: Ăştia-s „deştepţii“ care ne conduc.