joi, 30 iulie 2009

Nu ne distrugeti mare

Toată lumea-i în vacanţă. Ziarele colorate sunt pline de vedete venite pe litoralul românesc. De ce?, mă întreb eu născută şi crescută lângă minunata mare. 

Am iubit întotdeauna întinderea verde-albăstruie care mi-a liniştit şi cele mai negre gânduri. Mereu mi-a fost prietenă, aliată, confidentă, loc de linişte şi de apropiere de... mine. Am spus mereu că mă duc lângă mare ca să mă apropii de mine. Şi ştiu că turişti caută altceva atunci când vin aici. Eu urăsc marea vara. Pe cât de des o văd iarna, pe atât de rar o privesc atunci când este pângărită de toaţi cei veniţi de fiţă pe aici. Pentru că, din câte mi-am dat eu seama, marea a devenit o fiţă. Plaja la fel. E trendy să fii bronzat cu urme... sau nu. Dar te poţi lăuda că ai fost la mare. Eu urăsc sezoniştii pentru că nu au grijă de marea mea. Pe plajă nu mai găseşti scoici, ci gunoi, faleza nu te mai ajută să respiri aer curat, ci miros de mici, algele nu mai sunt fireşti, ci scârboase. Poate ar trebui să facem educaţie ante-plajă. Să le spunem că marea noastră, a constănţenilor, nu merită murdărită. Că ea este frumoasă şi iarna, că este superbă toamna iar momentul ei de glorie este pe timp de ploaie. Nu ne distrugeţi marea, dragi dorobanţişti!

Pablo Neruda - Cine moare...

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; 
cine nu-si schimba existenta; 
cine nu risca sa construiasca ceva nou; 
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, 
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii. 
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; 
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; 
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile". 
Moare cate putin cine nu calatoreste; 
cine nu citeste; 
cine nu asculta muzica; 
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. 
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; 
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras 
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea. 
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. 
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... 
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare 
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul. 
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. 
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale. 
Daca va fi sa furi, fura o sarutare. 
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. 
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire. 
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi... 

quote of the day


Pantofii pot schimba vieti... intrebati-o pe Cenusareasa

song of the day

Mazare „fraierul" si operatiunea esuata


Spun de la bun început, ca să nu avem vorbe la proces: nu l-am catalogat eu drept fraier pe Mazăre, ci prietenul lui, Mădălin Voicu, în emisiunea unui alt amic, Victor Ciutacu. 

Evident, se dezbătea problema uniformei naziste pe care Mazăre a purtat-o într-o toropitoare seară de iulie. Ştiţi ce cred eu? Mazăre este orice, numai nazist nu. Da, este extremist. Aveţi dreptate dacă veţi spune că este un mic tiran. Aşa este. A demonstrat asta chiar în seara cu pricina. Şi vă mai spun ceva: a transmis un mesaj care nu a fost înţeles de nimeni, iar operaţiunea lui a eşuat lamentabil, asemenea celei din filmul pe care l-a tot invocat. Planul lui Mazăre a eşuat pe 18 iulie, iar cel al colonelului SS Claus von Stauffenberg (interpretat de Tom Cruise), care-şi pusese în cap să-l termine pe Hitler, pe 20 iulie. Coincidenţă sau nu, primarul Constanţei iniţiase din start un atac împotriva „dictatorului nebun", menit să nu se finalizeze. Mândria afişată de Radu Mazăre pe podiumul de prezentare nu poate fi descrisă în cuvinte. Se simţea. Mergea sacadat în ceea ce pe atunci nu ştiam că este pasul de gâscă şi clipea rar. Am observat în timp ce dădea declaraţii că avea barba destul de mare, că ridurile îi erau parcă accentuate după o zi de plajă şi că părea că venit de pe front. Şi-a jucat rolul ca un profesionist. Însă deznodământul lamentabil l-a speriat. L-am văzut pe Mazăre la câteva zile după incident, la şedinţa de Consiliu Local.

Era foarte calm. Foarte normal îmbrăcat. Nu-l mai văzusem aşa de foarte mult timp. Părea un adolescent ridat, fâstâcit, care nu se simţea la locul lui. Era obosit, căsca, se plictisea. S-a plimbat prin sală, a vorbit cu unu' şi cu altu'..., ca un elev plictisit la oră.

Abia îşi ceruse scuze faţă de evrei. Cred că este pentru prima dată când Mazăre îşi cere scuze pentru ceva. Şi mai spun că mi s-a părut a fi pentru întâia dată când edilul a evitat un răspuns. Mai în glumă, mai în serios, l-am întrebat în ziua aceea cine este dictatorul nebun despre care a tot vorbit. Să ne spună cu nume, cu prenume, să ştim şi noi şi să nu mai facem fel de supoziţii. S-a uitat cu ochişorii obosiţi înspre mine, s-a ridat ca un sharpei şi a răspuns tăios: „Cine a vrut şi-a dat seama!". Şi noi ştiam despre cine vorbeşte, dar nu am înţeles de ce nu-şi arată tupeul caracteristic şi nu arată cu degetul: „Pe el vreau să-l «asasinez»!". Dar el, nu. A tăcut şi a dat de înţeles ca o virgină la sfârşitul primei întâlniri. Revin la o idee anterioară: a fost prima înfrângere în adevăratul sens al cuvântului pentru „colonelul" Mazăre. Cea dintâi situaţie din care n-a mai ieşit cu fruntea sus şi cu ochii sclipind victorioşi. Acum s-a cuminţit puţin. N-a mai dat vina pe Băsescu atunci când i s-a făcut plângere la procurorul general al României. Şi-a dat şi el seama că te poţi juca absolut cu orice, dar nu cu istoria, cu suferinţa oamenilor. Să vedem cum îl va ironiza pe el destinul şi cum se va încheia „operaţiunea Valkyrie" a lui Mazăre.

http://www.ziuaconstanta.ro/rubrici/editorial/mazare-fraierul-si-operatiunea-esuata-58174.html