joi, 2 aprilie 2009

songs of the night



Romania nu este a noastra...

... ci a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul vecilor.

Honorius, Elena, Ioana, Daciana, Răducu, Anda, Andrei, Eduard, George, Adrian... pe unde ne mişcăm şi cum o dăm, tot dăm peste un nume deja celebru. Prigoană, Băsescu, Sârbu, Mazăre, Nemirschi, Martin, Papari, Iorov sau Sponte. Sunt doar câteva exemple. Însă, fără doar şi poate, „moştenirile" date de nume sunt foarte importante. Dacă la nivel central, media este suprasaturată de informaţii legate de „mlădiţele" băsesciene, pe la noi, pe la Constanţa, se mai iveşte, ici-acolo, câte un copilaş de om important. De obicei, de politician. Dar nici afaceriştii n-o lasă mai moale şi le îndeamnă paşii celor care le-au dat numele înspre un drum deja bătătorit. Pentru că este mai bine aşa, viaţa este mai dulce, mai liniştită. În urmă cu ceva seri, îl urmăream pe Honorius al lui Prigoană la emisiunea lui Mihai Morar. Dacă la început era un individ cu faţă de Harry Potter mioritic, care reuşea cu greu să-şi ridice privirea peste ochelarii din dotare, acum am descoperit un tânăr versat, vorbăreţ, care are mereu câte o replică la el. Iar el, micul Honorius (de fapt, este marele Honorius, pentru că este primul născut din sângele lui Prigoană) a început să explice de ce o susţine el pe Elena Băsescu pentru Parlamentul European. De ce nu se consideră băiat de Dorobanţi şi cum se dă el, micuţul, cu fundul de asfalt pentru a avea un trai bun şi pentru a-şi face o carieră. Că pentru el, Lamborghini-ul Gallardo (am aflat, ieri, din presă, că sunt doar vreo 180 de exemplare în toată lumea) este mai important decât o casă, pentru că trebuie să facă impresie de jmeker la întâlnirile de afaceri. Şi că, până una-alta, băieţii de Dorobanţi nu sunt atât de răi. Păi, cum să fie? Ridică PIB-ul ţării. Că doar şi barurile din zonă plătesc taxe şi impozite. Care se duc la buget. La naiba! Sunt şi ei buni la ceva. Şi, în final, trebuie să menţionez că şi Poponeţ, Claudiu Pătraşcu, Cătălin Plăpcianu, Alex Erbaşu, Rani Adamescu şi alţi dandy dâmboviţeni sunt copiii cuiva sus pus. VIP-uri numai pentru că s-au născut din cine trebuie. Iar ei şi urmaşii urmaşilor vor ajunge să ne conducă... în veacul vecilor!

Senatorul Moga: „La Parlament se mananca prost"


Cum este cu criza?
Trebuie atenţie extraordinar de mare la partea socială, pentru că criza financiară a generat criza economică, criza economică a generat criza socială şi aceasta produce ieşiri în stradă. Sindicatele trebuie să discute cu patronatele. Să se aşeze la masă şi să nu se mai ridice o săptămână. Să vadă care e bucata lor de pâine şi din pâinea aia să mănânce toţi. Trebuie să renunţe la cheltuieli. Vrei să-ţi dau exemplu de cheltuieli? În Parlament am avut o discuţie cu administratorii, pentru că ţin toate luminile aprinse. I-am întrebat: „De ce-mi daţi mie 27 de grade căldură în camera de Senat? Ca să adorm, să mă pozeze ăla cum moţăi?". Păi pune-mi termostat, să avem 20 de grade, că stau acolo cinci, şase ore. Am stat şi 12 ore. Cu căldura aia, cazi instantaneu. Instantaneu. Acolo nu senatorii hotărăsc. Chiar l-am abordat pe preşedintele Geoană şi i-am spus că trebuie să punem secretară. Noi nu avem secretar care să se ocupe de organizare, de consiliere. Trebuie să începem să facem treburi sociale. Acum, pentru prima dată în Parlament, s-a făcut un birou de presă, că stăteau oamenii ăia pe fotolii, pe jos, prin balcoane, în picioare. Nu se poate, este Parlamentul României. Şi atunci, trebuie discutat cu sindicatele, pentru că, altfel, ies oamenii în stradă şi nu facem nimic. Liderii de sindicat trebuie să discute.

Şi cum facem dacă liderul de sindicat este înregimentat politic?
Nu peste tot este la fel. Haideţi să nu generalizăm. Corupţi sunt peste tot, dar nu peste tot este la fel.

Se mai urmăreşte binele omului, dacă peste tot sunt interese?
Ar fi bine acum, într-al 12-lea ceas să se urmărească interesul salariatului.

Cum este munca în Parlament?
Eu am constatat că în Parlament se votează toate prostiile. Nişte lucruri serioase, de fond... Am constatat cu tristeţe că avem un milion şi jumătate de acte normative. Şi tu, şi eu, oricine le poate încălca, pentru că nu avem cum să le ştim. Atunci, eu am luat atitudine la grup şi am zis... băi, fraţilor, suntem un for legislativ şi asta este treaba noastră, să facem legi, dar hai, domn'e, din legile astea să le comasăm. (...) atunci am zis aşa: fiind prea multe, le comasăm şi facem o legislaţie mai elastică. Până la urmă, o să fim o ţară numai cu legi.

Şi, totuşi, acolo nu toată lumea este atât de deschisă la minte ca dv...
Păi, eu nu am nimic de pierdut. Sunt mulţi care vin în Parlament ca să facă afaceri. Îmi spun: „Nea Moga, nu mai mişcă nimica". Băi, fraţilor, dacă aţi venit în Parlament să faceţi afaceri, nu mai facem nimic. Şi sunt închişi, nu sunt dezinvolţi, sunt servili. Eu nu pot să spun că nu s-a schimbat nimic, pentru că nu am termen de comparaţie. Dar pot să spun cu exactitate că nu pot fi de acord să-l critice oricine pe Haşotti, care este un politician rasat... şi este din alt partid, ţineţi cont! Cum să-l critice un Chiriţă de la Hârşova?! Nici măcar Crin Antonescu nu l-a criticat. Poţi să discuţi lucruri serioase cu el. Este foarte bine pregătit. Şi vă mai spun că, din întreg Parlamentul, ungurii sunt cei mai bine pregătiţi, o parte dintre liberali... Aşa, vin câte unii să ia cuvântul şi nu spun nimic. D-aia discuţiile sunt interminabile, d-aia sunt subiecte de presă. Asta zic mereu: nu daţi jurnaliştilor ocazia unui subiect de presă, pentru că jurnalistul ăla îşi face meseria şi abia te aşteaptă. Jurnalist deştept este ăla care te prinde la cotitură.

Care sunt cei mai serioşi parlamentari?
Din Constanţa, suntem patru senatori. Despre toţi am o părere foarte bună. E Haşotti, e Banias, care pentru mine este o surpriză plăcută. Este un om serios. Sunt şi în comisia de apărare cu el, este secretar. Este băiat sârguincios. Mai este Alexandru Mazăre, care este un bun vorbitor şi nu numai atât, este şi priceput în comisia de cultură. Şi mai sunt eu... ştiţi foarte bine ce am făcut! Multă lume a râs de mine.

Care vi s-a părut cel mai de gaşcă parlamentar?
Acolo, fiecare face parte, normal, dintr-un partid politic. Dar eu, când am ajuns acolo, m-am dus şi am vizitat Parlamentul. Şi am intrat fără niciun fel de oprelişti la grupurile tuturor partidelor. M-au primit extraordinar. Ca să nu mai spun că m-am dus la liftiere, la femeile de serviciu. Am luat şi am pupat o femeie de serviciu şi nu-i venea să creadă. Ele, săracele, ca să nu se plictisească pe acolo, fac goblenuri şi acum vin la mine să mi le vândă. Da' să vezi ce minunăţii!

V-aţi tuns acolo?!
Nu. Au frizerie şi doctor. Numai că aveam de optat între doctorul de familie din teritoriu şi cel de acolo.

Dar mâncarea cum este?
Se mănâncă prost. Vorbeam mai devreme de organizare. Sunt prea mulţi ospătari, prea multe restaurante. Eu mănânc dimineaţă la hotelul la care stau. Mănânc foarte bine acolo.

Unde staţi?
La fostul Hotel Bucureşti.

Şi cu cine sunteţi vecin?
La etajul 6 stă Haşotti şi mai am nişte băieţi pe palier... unul de la Sibiu, unul de la Alba.

Nu aţi făcut o gaşcă de băieţi, să mai ieşiţi la o bere, ceva?
Credeţi-mă că nu am ieşit nicăieri de când am ajuns acolo. De ce? Păi vin la 7,30 - 8.00 acasă. Seara. Eu plec luni dimineaţa de la Constanţa. La 14.00, am şedinţă de grup până la 16.00. De atunci până la 8 seara am plen. Marţi am comisie de dimineaţă şi apoi plecăm la Ministerul Apărării. Mănânc într-un loc foarte frumos, cu verdeaţă, cu piscină. Am ajuns la 9 în cameră şi mă culc, pentru că trebuie să mă trezesc dimineaţa la 7. Este muncă acolo. D-aia îi înţeleg pe cei care cască în Parlament. Ce, mie nu-mi vine să casc? Dar eu nu le dau ălora ocazia să mă fotografieze. Când îmi vine să casc, ies afară, mai beau o cafea, mai beau un suc, mai fumez o ţigară, mă mai întorc. Dar este foarte important că îţi faci relaţii cu specialiştii. Spre exemplu, directoarea de legislativ a Senatului este o constănţeancă, prof. univ. dr. Călinoiu. Este cea mai tare specialistă. A predat la Universitatea Ovidius. Îţi dai seama că, atunci când a văzut că eu sunt constănţean, m-a ajutat, mi-a dat să învăţ, pentru că eu deja am făcut o declaraţie politică, o interpelare...

Aveţi un colegiu greu şi aţi plecat „la plimbare" cu Mogamobilul...
Da, eu am fost în opt comune şi avem de rezolvat nişte lucruri simple, până la urmă. Oameni care sunt imobilizaţi la pat şi nu au un căruţ, oameni care au sau nu au proteze. Spre exemplu, în Conacu era o bătrână care a făcut o operaţie, i-au micşorat piciorul şi avea o cârjă din nuiele. Din nuiele, măi, două nuiele legate cu sârmă. O cârjă ţi-o plăteşte CAS-ul... Un altul avea o proteză din '79, deja era întoarsă la 90 de grade şi mergea cu el aşa. Eu, cu autobuzul (Mogamobilul), nu plec singur. Plec cu reprezentantul CJAS-ului, cu cel de la Protecţia Copilului, cu reprezentantul Ministerului Agriculturii, cu jandarmul şi cu reprezentantul Poliţiei. Cea mai mare satisfacţie este programul pe care l-am iniţiat şi care are un sistem nebun. Duc copiii din fiecare comună câte o zi la Bucureşti. Îi duc în biroul lui Geoană, care a fost al lui Ceauşescu. I-am dus pe ăştia mici din Mircea Vodă, dintre care 90% erau copii de rromi. Dacă-ţi spun ce întrebări au pus ăştia mici... O fată de clasa a şasea, copil de rudar, a întrebat de ce era nevoie să ne împrumutăm de la FMI. Fii atentă! Nu le spuseseră profesoarele. Un copil, cu trei fraţi acasă şi ta-su era cerşetor pe afară, prin Italia, a întrebat cum îl afectează pe el criza. Una dintre fete a întrebat ce face un parlamentar într-o zi de muncă.

Găseşti răspuns la întrebările astea sau te blochează?
Trebuie să ai răspuns. La asta cu criza l-am rugat pe Alexandru Mazăre să răspundă. Pentru că sunt şi parlamentari acolo, cu ei, şi îi învăţăm cum să folosească microfoanele, aşa discutăm. Acum două săptămâni a fost Iliescu şi a început să le explice. Copiii au fost încântaţi. Unul dintre ei era fotbalist şi l-am aşezat pe scaunul lui Iordănescu. L-am şi sunat ca să-i vorbească. Şi ştii ce l-a întrebat? Dacă dă vreun pronostic pentru meciul cu Serbia. Oricum, am cel mai sărac colegiu din judeţ.

Dar nu cumva aţi găsit în cea mai săracă zonă cei mai deştepţi copii?
Bravo. Aşa este! Nici nu ştii cât de curat erau îmbrăcaţi. Da, fură! Au 1.017 firme în Mircea Vodă, voi nu ştiţi! Este comuna cu cele mai multe firme din ţară. Bine, nu funcţionează, asta este altceva! Din păcate, mulţi dintre ei se duc la şcoală ca să mănânce cornul şi laptele.

song of the day