luni, 29 noiembrie 2010

Halo


song of the day


Art of Hair: Flore Goane - stilist în două lumi

"Româncele vor totul într-un loc: manichiură, coafor, cosmetică, îngrijire corporală... totul. În Germania, nu găseşti aşa ceva"

Dacă o vezi când coafează ţi se pare că lumea întreagă s-a oprit în loc şi că nimic nu mai există în univers în afara acelui păr care trebuie aranjat, vopsit sau tuns. Are un fel de paradis al său, în care nu se spun cuvinte, cum ar zice Nichita Stănescu.

Pe Flore Goane o găsim la salonul Art of Hair, iar povestea ei de viaţă este parcă desprinsă din filme. A plecat în Germania când avea 15 ani, şi-a făcut o viaţă pe tărâmuri străine neamului ei, dar apropiate acum sufletului său, apoi s-a întors în România. Foarte emoţionată şi puţin temătoare, povesteşte începuturile aventurii familiei sale pe tărâmuri germane: "Tata a avut ceva probleme aici, în ţară şi... a plecat în Germania, în oraşul Karlsruhe. După o vreme, am obţinut paşapoarte mama, eu şi fratele meu, şi ne-am dus după el. A fost foarte greu pentru părinţii mei. Am început o viaţă cu totul nouă acolo. Şi, gândeşte-te cum este pentru o adolescentă, aveam 15 ani, să ajungă din comunism în capitalist. Nu văzusem în viaţa mea aşa magazine sau haine. Dar mama îmi spunea mereu: «Noi trebuie să vă facem vouă un viitor şi acum nu avem bani pentru haine». Aşa că, din primul meu salariu, obţinut la 15 ani, mi-am cumpărat o fustă şi o bluză. Nici nu-ţi închipui ce mândră şi ce fericită am fost! Făceam curăţenie într-o bancă şi din asta câştigam banii de buzunar". Pasiunea pentru păr, transformată încet, încet în artă a descoperit-o tot în Germania.

Istoria unei pasiuni

"Aveam o prietenă mai mare decât mine, plecată în Germania cu ceva vreme înaintea noastră. Îşi deschisese frizerii în bazele americane de acolo. Avea vreo patru sau cinci, iar într-una dintre ele lucra chiar ea. Într-o zi, m-a întrebat dacă vreau să lucrez şi eu cu ea şi aşa am ajuns să tund soldaţi americani. Mi-a fost teamă cel mai mult de cei de culoare, pentru că au părul acela specific şi mă gândeam că nu voi reuşi. Însă mi-a plăcut enorm. De aici am ajuns la şcoala de specialitate", povesteşte Flore. Timp de trei ani a studiat, fiecare an finalizându-se cu câte un examen, şi tot atunci l-a găsit pe cel care i-a fost mentor, un stilist francez, foarte celebru în zonă, care i-a îndrumat paşii în arta hairstyling-ului. Cu mult drag, deapănă amintiri despre anii petrecuţi alături de stilistul francez, devenit de la îndrumător de practică, angajator. Şi aici intervine prima diferenţă pe care o face între români şi nemţi, pentru că discrepanţele sunt nenumărate: "Germanii sunt foarte stabili. Eu, spre exemplu, în 20 de ani, am lucrat în două saloane. Atât! La ei este un lucru absolut normal, lumea nu-şi schimbă job-ul atât de des ca la noi". În toţi anii aceştia, a avut cliente fidele, pentru că şi aceasta este una dintre calităţile nemţoaicelor. "Ele nu schimbă un stilist dacă sunt mulţumite, pentru nimic în lume. Am avut cam aceleaşi cliente timp de 20 de ani, pentru că ele nu trec de la un stilist la altul, după cum este moda. La noi este puţin diferit... femeile caută ce este... căutat, se mută de la un stilist la altul mereu. În plus, acolo, în 20 de ani, nu am făcut niciun coc. Aici, în schimb...". Dar diferenţele nu se opresc aici. Spre deosebire de românce, nemţoaicele au un stil de a se coafa mult mai simplu, mai clasic şi sunt mult mai docile. În schimb, femeile din România sunt comode, interesate de trend mai mult decât de sănătatea părului lor şi mai necomunicative. "Unul dintre şocurile clientelor mele este că fac, înainte de prima şedinţă, consiliere. Le întreb pe clientele mele despre obiceiurile pe care le au în legătură cu părul lor, încerc să-mi dau seama cum le este podoaba capilară şi să văd ce li s-ar potrivi, pentru că, de multe ori, doamnele vin la mine foarte hotărâte să facă o schimbare, chiar dacă aceasta nu li se potriveşte sau le-ar afecta părul. Unele s-au simţit chiar jignite că le pun întrebări de acest gen. Însă, este ceva absolut normal", explică Flore Goane. Şi, pe lângă asta, comoditatea româncelor este proverbială: "Ele vor totul într-un loc: manichiură, coafor, cosmetică, îngrijire corporală... totul. În Germania nu găseşti aşa ceva. Pentru că eu, spre exemplu, nu pot să evaluez dacă o cosmeticiană este bună sau nu. Da, am noţiuni generale de cosmetică, învăţate în şcoală, însă asta nu înseamnă că mă pricep".

Întoarcerea

Cu toate acestea, a lăsat o viaţă în Germania, o casă, un univers şi, împreună cu soţul şi cei doi copii, s-a întors acasă. Şi nu a fost uşor. Spune că în urmă cu ceva ani, părinţii săi, ajunşi la anii pensionării, au decis să se întoarcă în România. După nu foarte mult timp, fratele său a părăsit şi el Germania, împreună cu familia: "El a stat în casă cu părinţii şi este foarte legat de ei. De fapt, adevărul este că plecarea în Germania ne-a unit foarte tare şi că amândoi suntem foarte apropiaţi de părinţi. Însă, pentru el a fost foarte greu şi aşa că a venit acasă, unde a devenit un tehnician dentar foarte cunoscut. Eu am rămas acolo, dar stăteam ore în şir de vorbă cu mama, în fiecare zi, şi plângeam la telefon ca un copil. Aşa că am hotărât să ne întoarcem acasă". Diferenţa dintre cele două lumi, una adoptivă şi o alta natală, dar deja străină, nu a fost foarte uşor de suportat. Însă, lupta cea mai mare se duce acum, în încercarea de a se reacomoda în România. Salonul său, Art of Hair, o ajută foarte mult să reintre în contact cu oamenii de aici, să revină la un ritm de viaţă... mioritic. Îşi întâmpină clientele cu zâmbetul pe buze, le invită la un ceai sau o cafea şi începe magia... Pentru că părul nu are nevoie doar de foarfece bine ascuţite, ci de artă.

Adresa: Bulevardul Tomis 228 Bl. TD9
Număr de telefon: 0241.650.226 (Fix) 0724.389.071 (Mobil)
Program: Marţi - Sâmbătă: 9:00 - 20:00


http://artofhair-constanta.blogspot.com
http://www.ziuaconstanta.ro/rubrici/social/art-of-hair-flore-goane-stilist-in-doua-lumi-galerie-foto-63997.html

duminică, 21 noiembrie 2010

Speechless


Alfabetul după... Emil Cioran

„Incercat-am sa inteleg de unde vin lacrimile. Si m-am oprit la sfinti. Sa fie ei responsabili de stralucirea lor amara? Cine ar sti? Se pare insa ca lacrimile sint urmele lor. Nu prin sfinti au intrat ele in lume; dar fara ei nu stiam ca plingem din regretul paradisului. As vrea sa vad o singura lacrima inghitita de pamint... Toate apuca, pe cai necunoscute noua, in sus. Numai durerea precede lacrimile. Sfintii n-au facut altceva decit sa le reabiliteze.“ Emil Cioran – Lacrimi si sfinti

Adevar

Putem accepta orice adevar, oricit de zdrobitor, cu conditia sa inlocuiasca totul, sa aiba tot atita vitalitate cit speranta careia i s-a substituit.


Banalitate

Nu exista o arta adevarata fara o mare doza de banalitate. Aceea care recurge in mod constant la insolit oboseste repede, nimic nefiind mai insuportabil decit uniformitatea exceptionalului.


Canibalism

Ti-ai dori uneori sa fii canibal, nu atit din placerea de a-l devora pe cutare sau cutare, cit din aceea de a-l vomita.


Cunoastere

Ceea ce stiu la saizeci de ani stiam la fel de bine la douazeci. Patruzeci de ani ai unei inutile munci de verificare...


Defecte

Am toate defectele celorlalti si totusi ceea ce fac acestia mi se pare inadmisibil.


Dumnezeu

Numai Dumnezeu are privilegiul sa ne abandoneze. Oamenii nu pot decit sa-ti intoarca spatele. Oamenii cad spre cer; caci Dumnezeu e un abis privit de jos.


Eroism

Eroismul consista in a voi sa mori, dar si in a voi sa traiesti atunci cind fiecare zi te apasa mai rau ca o eternitate. Cine n-a suferit de insuportabilul vietii n-a trait niciodata.


Fericire

In fericirea si nefericirea in dragoste, cerul, de ar fi de gheata, n-ar putea domoli betia razvratita a singelui.


Iubire

Cind iubesti o fiinta, momentele de reala cunoastere sint extrem de rare... Pe fiinta ce o iubim o cunoastem cu adevarat numai dupa ce nu o mai iubim, cind am devenit lucizi, clari, seci si goi.


Invidie

Nu-i pizmuiesti pe cei care au puterea sa se roage, in vreme ce esti plin de invidie fata de posesorii de bunuri, fata de cei care cunosc bogatia si gloria. E ciudat ca te resemnezi cu mintuirea celuilalt, dar nu cu avantajele trecatoare de care se poate bucura acesta.


Intelepciune

Ceea ce se cheama „intelepciune“ nu e, in fond, decit un vesnic „dupa ce ma gindesc“, adica nonactiunea ca prim gest.


Lacrimi

Toate lacrimile neplinse mi s-au varsat in singe. Si eu nu m-am nascut pentru atitea mari si nici pentru atit amar.


Luciditate

Intre doua fiinte ce se afla la acelasi grad de luciditate, iubirea nu e posibila. Ca intilnirea sa fie fericita, trebuie ca una din ele sa cunoasca mai de aproape deliciile inconstientei.


Moarte

De atita amar de vreme de cind se moare, viul a capatat probabil obisnuinta de a muri; fara de care nu s-ar explica de ce o insecta sau o rozatoare si chiar omul ajung, dupa citeva sclifoseli, sa crape atit de demn.


Orar

- Ce faceti de dimineata pina seara?
- Ma suport.


Paradis

Sa privesti fara sa intelegi, acesta-i paradisul. Infernul ar fi, deci, locul in care intelegi, in care intelegi prea mult...
citeste mai departe
Privire

Daca ar fi cu putinta sa ne privim cu ochii celorlalti, am disparea pe loc.


Religie

Cu cit se indeparteaza de Dumnezeu, cu atit oamenii avanseaza in cunoasterea religiilor.


Sinceritate

Nu le ingaduim decit copiilor si nebunilor sa fie sinceri cu noi; ceilalti, daca au indrazneala sa-i imite, se vor cai mai devreme sau mai tirziu pentru asta.


Suferinta

Nu eu sufar in lume, ci lumea sufera in mine.


Taine

Nu e profund, nu e autentic decit ceea ce ascundem. De unde forta sentimentelor abjecte.


Timp

Dragostea fiind o intilnire dureroasa si paradoxala a fericirii cu disperarea, el e prea neincapator excesului ei inuman. De aceea, de cite ori te trezesti din iubire, pare ca ti-a putrezit timpul prin nu mai stiu ce inima.


Viitor

Nu te temi de viitor decit atunci cind nu esti sigur ca te poti omori la momentul dorit.


Vulgaritate

Sint vulgare acele fericiri care nu-ti trezesc dorinta de a muri.

http://www.revistatango.ro/emil_cioran-1083-p2.html

Minuţel de poezie - Sărută-mă - Magda Isanos

Sarută-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sărutarea ta ar fi în stare
Să stingă focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire şi de soare.

Sărută-mi gura, buzele-ncleştate
Ce vorba şi surâsul şi-au pierdut.
Îţi vor zâmbi din nou înseninate
Şi-ndrăgostite ca şi la-nceput.

Sărută-mi fruntea, gândurile rele
Şi toate îndoielile-or să moară,
În loc vor naşte visurile mele
De viaţă nouă şi de primăvară.

songs of the day




quote of the day

Nu este lucru înţelept să spui: “voi trăi”; viaţa de mâine este prea târzie - trăieşte azi. Martialis

vineri, 19 noiembrie 2010

Ar putea fi filmul vieţii mele :)





songs of the day



quote of the day

“Care este diferenţa dintre dragoste şi obsesie? Nu te-au făcut amândouă să stai treaz noaptea, să bântui pe străzi, o victimă a propriei tale imaginaţii, a propriei inimi? Nu te-ai scufundat în amândouă, cu capul înainte, în nisipuri mişcătoare? Nu era fiecare bărbat îndrăgostit un prost şi fiecare femeie o sclavă? Dragostea era ca ploaia: s-a transformat în gheaţă sau a dispărut. Acum o vezi, acum nu o mai găseşti, indiferent cât mult cauţi. Dragostea s-a evaporat; obsesia era mai reală; durea, ca un ac în fund, o piatră în pantof. Nu dispărea într-o clipă. Un telefon de dimineaţă plin de regrete. O scrisoare care spunea, Dragă, la revedere din partea mea. Obsesia avea un gust familiar. Ceva ce ştiai de o viaţă. Se instala şi stătea la pândă; rămânea cu tine.” Alice Hoffman – Regina de gheata