duminică, 6 iulie 2008

...

Să vezi după foarte mulţi ani pe cineva care odată a făcut parte din tine ... poate fi şocant. am trecut eu prin starea asta aseara. te-am văzut... m-am ferit de tine şi apoi am căzut pe un gând mic ;)). se pare că unele amintiri nu se uită, ci doar se depozitează undeva, într-un cotlon al memoriei şi sunt gata să iasă la suprafaţă la cel mai mic impuls. nu ştiu de ce "intîlnirea“ de aseară m-a bulversat. nu mă mai gândisem de prea mult timp la tine. sau poate că lipsa prezenţei fizice, timp de atâţia ani, nu mi-a mai dat prilejul să o fac ... cine ştie? eu, în nici un caz nu... în orice caz, mi-am dat seama că rănile se închid, însă urmele rămân întotdeauna. mi-a fost frică să te văd mai bine, teamă să mă uit în ochii tăi. din fericire am putut evita asta. sper să nu se mai întâmple chestie de aseară. NICIODATĂ. pentru că, oricât de mult timp ar trece... ceva nu se schimbă niciodată. iar "ceva-ul“ ăsta mi-e frică să-l recunosc şi in faţa mea