joi, 28 ianuarie 2010

Fără sare nu e viaţă


de două zile fac injecţii şi iau pastile. evident, spatele meu "mirific“ s-a gândit că ar fi bine să facă pe nebunu'. sau, cum a spus cineva... are o personalitate de n-ai mai văzut. face mereu aşa cum vrea el. mai pe scurt, am avut o maaaare criză. dureri d-alea îngrozitoare care m-au împiedicat până să şi conduc. încet, încet... durerile trec. iau locul altele, dar nu fizice... una dintre cele mai urâte chestii este că fac injecţii. ceea ce n-am mai prestat de muuuuult timp. dacă facem abstracţie de vaccinul împotriva gripei porcine. şi, minunatul lichid care-mi intră in fesă (azi a fost ziua fesei drepte) mă împiedică să mănânc sare. VAI DE STELUTZA MEA NOROCOASĂ!!! ieri, înainte să mă duc la doctor, mi se făcuse poftă teribilă de pizza. da, ştiu, ţin regim... n-am voie.. bla bla. mi-era POFTĂ adevărată. numai că, ajung eu la medic, îmi dă vestea cu sarea şi universul meu pofticios s-a destrămat. deci... pofta de pizza persistă ca şi coafura la New York. şi nu cred că mai este cazul să spun că visez la sare, nene. mi-aş dori să fiu copilu' ăla ameninţat de drobul de sare... măcar să-i simt gustul în timp ce-mi turteşte faţa. urât spus, ştiu! visez la cartofi cu sare, la peşte cu sare, la omleta mea preferată, cu brânză topită, la muşchi file, la castraveţi, la iaurt. da, da... ştiu, sunt nebună. nu-mi place iaurtul decât cu sare. sincer,. mi-e poftă până şi de chestiile sărate pe care în mod normal nu le-aş mânca. nu mai pun piper în mâncare pentru că piperul fără sare este... fără sare şi piper :D ce mă fac? mai am 3 injecţii de facut şi muuulte pastile de luat. adică cel puţin o săptămână de abstinenţă de la sare. şi mănânc dulce... asta, aşa... că tot ţin regim :))


Tnt Cu Marius Moga - Fara Gheata Nu E Viata
Asculta mai multe audio Muzica

Judecatorilor, cu dragoste. Multa... sanatate!

Săptămânile din urmă ne-au fost acaparate de cazul Băhăian.

Am urmărit personaje, firme, încrengături, oameni de legătură şi aşa mai departe. De la o zi la alta se mai schimba ceva, mai ieşea la iveală un nume cunoscut care a avut tangenţă, într-un mod sau altul cu „locotenenţii" lui Sergiu Băhăian. Serile trecute mă uitam la emisiunea lui Mihai Gâdea, de la Antena 3. Invitaţi: Gigi Becali - europarlamentar (?!), Elan Schwartzenberg - afacerist, fost soţ al Mihaelei Rădulescu şi Victor Ciutacu - jurnalist. Cum vorbeau ei aşa despre impozitarea averilor babane, s-a trezit europarlamentarul nostru să înfiereze sistemul juridic din România. I-a căşunat Becaliului pe judecătorii din ţara asta, de nu-ţi venea să crezi. Surpriza a venit din partea lui Elan, nu doar fost soţ de Rădulească, dar şi prieten de primar al Constanţei, care, ca un Superman autohton, s-a apucat să ţină partea „justiţiarilor". Cum adică, domn-le?, s-a supărat Schwartzenberg. Becali, europarlamentar de soi, reprezentant al României peste hotare, poate stropşi sistemul? Nu există! Poate că motivele lui nea' Jiji nu erau tocmai cele juste. Este adevărat, patronul Stelei nu este cel mai onest om de pe planetă. Şi, putem lua în calcul că, aşa cum a spus Elan, zilele lui Becali în arest nu au fost cele mai grele din viaţa unui pământean. Însă, sub efectul „Băhăian", nu am putut să nu mă gândesc la ceva: în octombrie 2008, judecătorii constănţeni l-au eliberat pe numitul Valentin Şlepac. Individ care, în anul de graţie 2010, a recunoscut că a mătrăşit patru oameni. Unul care, la un moment dat, a fost considerat de către cei care ar trebui să facă dreptate, orice altceva însă nu pericol public. Aceeaşi oameni ai legii care, la un an şi jumătate după prima decizie luată, cea de a-l lăsa pe Şlepac liber ca pasărea cerului, au ajuns la concluzia că asasinatele pe care le-a comis nu prea au egal în istoria locală. Cu Sergiu Băhăian sau nu, ca eminenţă cenuşie, Şlepac al nostru a făcut-o lată. Dar ce importanţă are asta? Păi are! Pentru că, aceiaşi judecători, de la oricare dintre instanţe ar fi ei, au condamnat ziariştii pentru că au avut tupeul de a-şi spune părerea. Evident, vorbesc despre cazul Feri Predescu, jurnalistă care a plătit primarului Radu Mazăre, prieten cu Elan Schwartzenberg, apărătorul judecătorilor români, pentru că a rostit lucruri demonstrate anterior de alţii. Aşa că, domnu' businessman care ridică mall-uri pe terenuri retrocedate şi le inaugurează cu o zi înaintea alegerilor locale, trebuie să vă spun că aveţi dreptate! Nu avem de ce să punem la zid judecătorii din ţara asta. Că doar... ei îşi fac treaba cum se cade: eliberează criminali, dar condamnă ziarişti. Ar trebui să le dovedim dragostea noastră „neţărmurită". Şi să le urăm multă... sănătate!

song of the day