luni, 18 august 2008

step up 2

"La ce bun să te încăpăţânezi să te uiţi la picioarele femeilor: ştii dinainte cum se termină ele!“

este deja a doua postare pe ziua asta... se pare că mi-e dor de scris. dar am un plan pt mâine ;)

citatul din Bruckner (evident, nu am apucat să termin cartea) m-a făcut să-mi dau seama că plimbarea mea de astăzi nu ar fi trebuit să mă mire deloc. la ce bun să te plimbi prin Bucureşti şi să înjuri din moment ce ai ştiut din momentul în care ai închis uşa casei încotro te îndrepţi? prăfuită şi mizerabilă, zona de lângă Gara Basarab m-a îngrozit încă de aseara. se lucrează la noul pasaj şi este un şatier în toată regula. "Donşoară, este 12?“, m-a întrebat un muncitor pe lângă care treceam îmbufnată. era 12 fără 10. mi-e dor de mirosul mării mele, cu algele ei putrezinde, cu scoicile tăioase şi cu mizeria blamată de toată lumea. marea mea cel puţin miroase ... aici ţi se abolesc simţurile. revenind, am dat peste un taximetrist drăgut. era foarte supărat pentru că fusese la munte şi nu scăpase nici acolo de nesimţirea oamenilor. m-a dus în Ghencea. "Aici stau eu. nu este chiar aşa rău la meciuri, să ştiţi. mai ales la alea internaţionale, când vin jandarmi mulţi. le dau o cafea, o apă rece şi îi rog să-mi blocheze strada ca să nu parcheze ăia în faţa casei mele. în rest nu-i rău deloc. nu-s răi suporterii... da` uneori se mai bat. când ne-am mutat aici, eram speriaţi rău“, îmi povestea omul pe drumul de întoarcele. îi spun că sunt din Constanţa. "Aoleu, Mazăre ăla al vostru, ce-a mai făcut!“. nu ştiam ce să fac ... să-i iau apărarea sau să-l înjur odată cu omul. am preferat să zâmbesc şi să tac. dar el continuă: "ce faţă de drogat are! eu nu ştiu cum e.. l-am văzut numai la televizor, dar am plimbat cu taxiu` mulţi drogaţi. îi cunosc imediat. aşa are şi el faţă, de drogat. da` e rău, ca vanghelie al nostru“. amuzată, cobor. m-am întors acasă pe acelaşi drum prăfuit. un lucru este cert: Bucureştiul este mult mai gol şi mai aerisit decât Constanţa în perioada asta. şi, după cum am spus la început... ştii din start la ce să te astepţi. după praful enervant am ajuns într-o zona cu multă verdeaţă. aşa cum nu mai vezi acasă pe prea multe străzi. imaginaţi-vă că un cartier întreg este ca strada 1907 în plina primăvară. te plimbi printre copacii înverziţi şi nu mai realizezi unde te afli. te trezeşti brusc atunci cînd te loveşti de încă o construcţie. care, probabil a omorât nişte copaci. treci şi uiţi... suntem prea obişnuiţi ca să mai ţinem minte.

song of the day

concediu ... primele zile

cică sunt în concediu. evident, încă nu realizez. tot la 7 m-am trezit. teoretic azi ar cam fi a doua zi... oricum, cică e bine să nu te trezeşti cu gândul să pleci de acasă. nu s-a întâmplat nimic deosebit... în afară de drumul constanţa-bucureşti, de ieri. cum să explic... chiar este o aventură. am urcat din gară într-un autocar, noi şi sezoniştii care plecau acasă la ei. aventură... puţin zis. studii de caz... grămadă. lume pestriţă, discuţii amuzante şi la un moment dat... tăcere. a pus şoferul un film interesant. chiar merita văzut, chiar dacă se termină fff trist. pentru că îl văzusem am încercat să descopăr care dintre noi doi l-a născocit pe celălalt. cartea mea de maşină, aşa cum îi zic. o căram după mine pentru momentele când mai aveam timp să o răsfoiesc. citisem cam jumătate din ea, în vreo opt luni. jenant acum am reuşit să ajung înspre final. oricum, concluzia... bărbaţii frustraţi dau mereu vina pe celălalt personaj din viaţa lor. şi, pentru că nu erau mulţumiţi de ei şi de relaţia lor (cei mai buni prieteni transformaţi în cei mai aprigi duşmani, care se înfruntau în orice plan şi ţineau cu tot dinadinsul să-şi demonstreze superioritatea artistică în faţa celuilalt), cei doi indivizi principali ai cărţii căutau nod în papură damelor din preajma lor. unul, din lipsă de ocupaţie şi plictiseală a început să caute altceva, chiar dacă acel altceva era mai urât, mai needucat şi nu tocmai pe placul lui. însă, era ALTCEVA. era ceva nou, neexplorat. este ciudat în primul rând să citeşti Bruckner cu destul de puţine conotaţii sexuale. însă, are o descriere absolut minunată: "este o linie a vieţii care freamătă în josul torsului, o tăietură de sabie, făcută de nu se ştie care războinic, trasând o parabolă graţioasă de la pântece până în josul spatelui....“ merită citită cartea pentru paginile astea (152-154). azi sper să o termin :)