luni, 24 martie 2008

Sâmbăta morţilor


În timp ce, pentru catolici, Mântuitorul învia din morţi, în staţiunea Mamaia îşi pierdeau viaţa patru tineri. Cauza: au intrat cu maşina într-un stâlp.

Am contorizat vreodată numărul celor care au murit în Mamaia, în accidente de maşină? Se spune că, anul trecut, au fost cinci. Doar atât? Mi se păreau mai mulţi, sincer.
Eu mă întreb mereu, când aud de vreun accident în Mamaia, de ce nu se opresc? De ce nu îi sperie ce se întâmplă şi de ce mai trag de maşini tocmai acolo, numai de dragul vitezei. Chiar sâmbătă, cu doar câteva ore înainte de producerea accidentului, îmi spunea cineva: „ce să fac? Cursă cu moartea se cheamă aia, nu altfel! Prefer să trăiesc“. M-a uimit reacţia interlocutorului meu, un tânăr abia trecut de 20 de ani. Nu credeam că cei de vârsta lui mai gândesc aşa. Mai mult decât atât, ştiu foarte bine cum gândesc tinerii în zilele noastre. O maşină tare şi un motor puternic te fac să fii şmecher, să dai clasă celorlalţi, să fii apreciat şi să întoarcă lumea ochii după tine pe stradă.
Dragii mei, viaţa este mai mult decât atât! Existenţa voastră terestră înseamnă mai mult decât sigla maşinilor voastre, mai mult decât ce arată vitezometrul, mult mai mult decât un dram de adrenalină. Mamaia, în ciuda imaginii plăcute pe care o oferă vara, mi se pare cel mai macabru loc. Are prea multe urme de sânge întipărite pe asfalt, prea multe suflete care nu-şi pot găsi liniştea umblă pe străzile pustiite şi măturate de amestecul dintre briza marină şi vântul de pe Siutghiol. Întinderile de apă sunt, fără doar şi poate, surclasate de râurile de lacrimi ale celor care şi-au văzut copiii morţi în Mamaia. Şi venim să ne întrebăm: este normal?
În urmă cu ceva timp, Lavinia, o fată cu părinţi bogaţi, a plecat dintr-un club, cu maşinuţa ei frumoasă, şi a produs un accident în Mamaia. Fără victime. Norocul ei! Nu mai contează condiţiile în care s-a produs accidentul, nu mai stăm să discutăm altfel de aspecte. Pe mine mă frapează numai unul: de ce părinţii aleg să-şi omoare copiii cu mâinile lor? De ce unii, pentru a-şi vedea progeniturile fericite şi mândre, dau zeci, sute de mii de euro pentru a le lua maşini puternice? De ce au atâta încredere în discernământul celor care abia au trecut de vârsta majoratului? Până la urmă, cine este vinovat?!