vineri, 5 decembrie 2008

song of the day

„Reacţia lui Radu Mazăre mi se pare disproporţionată“


Victor Ciutacu, „tonomatul“ urât de preşedintele Traian Băsescu şi redactor-şef al cotidianului Jurnalul Naţional comentează finalul procesului dintre Radu Mazăre şi Feri Predescu. Ziarist cu state vechi, „arogantul şi genialul“ Ciutacu recunoaşte că are o relaţie bună cu Radu, aşa cum îi spune. Cu toate acestea, dezaprobă poziţia pe care edilul a adoptat-o în relaţia cu o parte a presei constănţene.

Ce părere aveţi despre faptul că primarul Constanţei a dat în judecată un ziarist pentru că şi-a exprimat o opinie?

Mi se pare absurd. Eu îl apreciez pe Mazăre din motive multiple dar reacţia lui mi se pare exagerată. Nici nu ştiu foarte bine ce a spus sau ce a făcut ca să se ajungă la un proces. (n.r. – i-am explicat că este vorba despre nişte opinii exprimate în cadrul unei emisiuni televizate) După ştiinţa mea, libertatea de opinie este garantată de Constituţie. Ştiţi foarte bine că eu am un conflict deschis cu preşedintele Băsescu. Da, m-a făcut tonomat şi mi-am spus opiniile despre domnia sa în fiecare emisiune, seară de seară. Dar nu m-a dat în judecată pentru asta.

Totuşi, de ce s-a ajuns aici?

Sincer, nu ştiu ce îl ambiţionează atât pe Radu Mazăre în lupta asta. Şi nu cred că banii îi vor garanta satisfacţia.

Feri Predescu a fost condamnată să dea 500 de milioane de lei despăgubiri morale...

Mi se pare absurd să îi ceri asemenea sumă unui ziarist. Dacă Radu căuta satisfacţia, putea să îi ceară şi 5 lei. Nu era nevoie de 500 de milioane. Trebuie să ne aducem aminte că şi domnului Cristoiu tot suma asta i s-a cerut.

Până la urmă vorbim despre un primar, fost ziarist dat în judecată şi condamnat pentru calomnie.

Tocmai d-asta mă miră foarte tare reacţia lui. Pentru că ştiu că a trecut şi el prin aceeaşi experienţă când era ziarist. A fost un jurnalist incisiv care s-a judecat cu preşedinte al ţării. Mi-ar plăcea să aibă o limită sau măcar o memorie bună. Repet, este vorba despre un om care s-a luat în piept cu un preşedinte al României.

Credeţi că a fost aleasă Feri drept exemplu pentru presa constănţeană?

Feri este o ziaristă foarte bună şi Radu a lucrat „la mare“. Poate că a vrut să ofere un exemplu celorlalţi, celor care o admiră pe Feri. Repet, mi se pare disproporţionată reacţia lui Radu Mazăre din punct de vedere al daunelor cerute şi aşa mai departe.

Este presa de provincie mai uşor de controlat?

În provincie, aşa-zişii baroni locali sunt foarte influenţi şi puternici. Poate că suferă şi presa din cauza asta. Eu am norocul să pot spune ceea ce gândesc pentru că am în spate un trust puternic. Însă, trebuie să recunoaştem: în România există această tentaţie, de a închide gura presei. Şi, din păcate, reacţiile de genul ăsta vin mai ales din cauza celor care nu acceptă adevărul şi nu suportă să fie atinşi nici măcar cu o floare.



Sursa: http://www.ziuadeconstanta.ro/



Politicieni cu ablativul în gură

Mai deunăzi am purtat o discuţie de-a dreptul hilară cu Gheorghe Stoica, mare consilier local PSD-ist. Sincer vă spun: nu ştiu cum se face, dar înainte de alegeri erau toţi numai lapte şi miere şi deodată situaţia s-a schimbat. Au învăţat să spună ce au pe suflet!

Numai că, în loc să se exprime în gura mare, bărbăteşte, politicienii noştri cu tichie de mărgăritar încearcă să arunce mesaje subtile în fraze începute mieros cu apelativul „iubita“. Aşadar, îl sun eu pe domnul Stoica pentru a-i lua o declaraţie. Deontologic şi frumos, aşa cum doreşte mai marele urbei. Evident, dezbăteam subiectul zilei: procesul dintre Mazăre şi colega Feri. Bun! După ce s-a dat de ceasul morţii că nu ştie, că n-o cunoaşte, că el nu a fost destul de vizibil şi de important ca să fie băgat în seamă de presă, fostul popă răspopit (pentru că Stoica a slujit cele sfinte înainte de a se integra absolut într-ale politicii) a început să se joace de-a arcaşul cu săgeţi otrăvite: „Nu, iubita, eu nu te-am dat nici pe tine în judecată când ai scris altceva decât ţi-am spus“. „Greşit! Am scris mereu aşa cum v-aţi exprimat“, răspund eu. „E, nu-i chiar aşa. Când ai scris de case, de terenuri... dar eu nu te-am dat în judecată. Dar, vezi tu... în presă la noi sunt o grămadă de fătuce care abia au terminat liceul şi au făcut o facultate particulară pe câţiva bani şi intră în presă să scrie urât de noi“. Ohoho. Bun aşa! Începusem să mă simt eu calomniată acum. Dar am ascultat în continuare: „toţi se trezesc să scrie una şi alta, numai neadevăruri. Spui ceva şi se scrie altceva şi ei nici măcar nu ştiu ablativul în latină. Şi se apucă să scrie despre tine“. Asta cu ablativul a fost maxima! Nu ştiam cum să reacţionez. Avea vreun rost să-i retez elanul acuzator sau puteam să mă amuz în continuare? Mă limitez la a-i exemplifica ceva ce i-am exprimat prin viu glas: agramaţi nu sunt numai jurnaliştii, domn consilier, ci şi unii dintre politicieni. Sau trebuie să vă aduc aminte de colega dumneavoastră de partid, devenită deputat, cea care v-a luat locul de secretar de şedinţă în Consiliul Local şi care crede că trebuie să se ia o pauză „ca să POT şi fetele astea să numere voturile?“ Ori, poate credeţi că este neapărată nevoie să o luăm pe urmele lui Radu Paraschivescu şi să scriem şi noi „Ghidul nesimţitului“. Că am avea material destul. Sau ne rezumăm la a exclama ca cel pe care l-am enunţat mai devreme: „Mi-e rău la cap, mă doare mintea!“.

P.S. În legătură cu afacerile răspopeniei sale: potrivit declaraţiei sale de avere, Gheorghe Stoica are două terenuri în Constanţa, un apartament, două case şi trei maşini. Construieşte pe strada Amurgului un bloc cu zece etaje şi o casă cu două nivele pe strada Salonic. Mai are şi Casa Verde din Mamaia. Astea-s averile oficiale. Făcute numai cu ajutorul ablativului din latină. Limbă moartă la fel ca şi moralitatea unora.