marți, 12 ianuarie 2010

Cică asta mă aşteaptă în 2010


Fecioara

ATMOSFERA GENERALA
2010 poate fi numit anul relatiilor si libertatii de expresie. Gratie lui Jupiter, care din 20 ianuarie se instaleaza in Pesti, in zodia de peste drum, vei avea parte de tot felul de experiente in ce priveste segmentul relatiilor, parteneriatelor, asocierilor. Imaginea pe care o proiectezi in exterior nu mai este cenzurata, asa cum a fost cat tip Saturn a tranzitat Fecioara (2007-2009). Vei fi mult mai relaxat, mult mai increzator si optimist, dar si mai dornic de libertate si independenta.
Mai ales daca ti-ai asumat experientele aduse de Saturn in Fecioara, adica pe cele care te-au fortat uneori sa te maturizezi, intrebandu-te serios ce iti doresti cu adevarat sau cine esti si ce calitati/defecte ai, acum poti aplica cu succes toata intelepciunea acumulata. Atat in plan personal, cat si in plan social.
Acum Saturn se va afla in Balanta, in zona banilor si resurselor materiale, cu exceptia perioadei aprilie-iulie, cand se intoarce in Fecioara, pentru a-ti oferi prilejul de a fixa niste principii, de a reflecta serios in legatura cu drumul ales in ultimii doi ani, de a aduce corecturi acolo unde e cazul. In afara de aceasta perioada, Saturn va locui Balanta pana in toamna anului 2012, sugerandu-ti de aceasta data, sa fii atent cu finantele, sa le gestionezi cu maturitate si intelepciune, sa te gandesti la investitii pe termen lung si sa faci economii.
Primele luni ale anului iti pot aduce regrete, remuscari, lipsa de energie si dese momente de introspectie sau defensiva. Marte in Leu (pana la inceputul lunii iunie), in zona izolarii si smereniei, vorbeste de o pasivitate necesara, de incetinirea ritmului vietii, dar si de intrigi care pot aparea la locul de munca.
Pluto se afla in Capricorn, ca si in 2009, aducand trairi foarte intense in zona iubirii, pasiuni arzatoare, dar si o dorinta acuta de putere si autoritate. Destinul conlucreaza cu Pluto, in Capricorn, in sensul definirii asteptarilor afective, maturizarii si luarii unor decizii pe termen lung in ce priveste o relatie. De asemenea, poate fi vorba si despre decizia de a aduce pe lume un copil, sau un proiect de anvergura.
DRAGOSTE, RELATII
Acest domeniu de viata pare sa fie cel mai activ in cazul tau, pe tot parcursul anului. Jupiter aflat in zona partenerului de viata si a relatiilor in general iti poate insufla dorinta de socializare, dar si de libertate, mai ales in cadrul cuplului. Se poate vorbi despre un an al bilantului si deciziilor majore in ce priveste segmentul afectiv.
Adica, in acest an poti sa-ti pui pirostriile, daca ai o relatie de care esti pe deplin satisfacut, sau daca te lasi dus de val intr-o poveste de iubire proaspata. Insa, la fel de bine, daca relatia ta este una mai veche si destul de mult incercata in ultimii ani, s-ar putea sa-i pui punct fara sa clipesti, mai ales din primavara incolo, cand dorinta de nou si de libertate este foarte pregnanta.
Cu alte cuvinte, anul acesta aduce noutate si chiar aventura. Ai chef de experiente intense dar mai ales, ai nevoie sa te simti in largul tau si sa dai vietii relationale o directie noua, chiar daca asta presupune decizii radicale.
Povestile de iubire, pasiunile, sunt cu mai multa usurinta permise acum, chiar daca ai renumele unei persoane conservatoare si calculate. De data aceasta, esti mult mai dispus sa te lasi dus de val, asa ca aparitia unei noi relatii este foarte posibila.
Oricum, atat pentru Fecioarele singure, cat si pentru cele implicate in relatii (de iubire sau conjugale), 2010 aduce vant de schimbare, sau macar de reconfigurare si reinventare. Esti provocat,asadar, sa aduci planul relational in linia intai si sa-i acorzi atentie cu prioritate.
In mod cert insa, anul acesta nu vei sta prea mult acasa si nu te vei plange de singuratate. Iti faci cunostinte si prieteni noi, participi la tot felul de evenimente, cu alte cuvinte, viata sociala este foarte vie, iar nevoia de a fi vizibil este foarte puternica. Nu sunt excluse schimbarile de look, pentru ca simti nevoia sa starnesti admiratia celorlalti si chiar uimirea.
Fecioarele casatorite, dar si cele care abia se casatoresc anul acesta, este posibil sa conceapa un copil sau sa ia o decizie in acest sens. Nativii care deja au copii isi vor schimba probabil atitudinea in raport cu acestia, devenind mai responsabili si mai atenti la nevoile lor.
CARIERA, BANI
Zona carierei poate cunoaste o schimbare spectaculoasa, o transformare profunda, in toamna. Aceasta se produce prin constientizarea unor talente si datorita curajului de a-ti asuma in sfarsit, un proiect grandios, la care probabil te-ai gandit multa vreme, dar pentru care nu aveai determinarea necesara. In toamna acestui an, este foarte important sa iti depasesti orice frica si inhibitie si sa pornesti pe un drum care te inspira, pe termen lung.
In rest, sfera profesionala pare destul de tensionata la inceputul anului, prin pozitia lui Marte in casa a 12-a. Se poate spune ca prima jumatate a anului iti aduce destule frustrari, limitari, blocaje, sentimentul ca stai pe loc si ca nu poti sa-ti pui in practica ideile. Practic, este o perioada de probe de tot felul. Iti este testata rabdarea si capacitatea de a te detasa si accepta tot ce se intampla fara sa te lamentezi sau sa te revolti.
Cea mai constructiva atitudine in aceasta perioada este aceea bazata pe rabdare, incredere si toleranta fata de toti cei cu care lucrezi, chiar daca ti se par necooperanti sau nesinceri. S-ar putea sa apara si unele schimbari nedorite la locul de munca, dar si o atitudine ostila, cu iz de invidie, din partea colegilor.
In aceste conditii, pana in iunie e recomandat sa fii rezervat, sa conturezi in minte un plan de schimbare si sa lucrezi pentru el, strangand date, informandu-te, cautand persoanele potrivite sa te sprijine si mai ales, alimentand permamanent credinta ca vei putea sa-ti atingi scopul profesional. Pentru ca, asa cum mentionam mai sus, in toamna ai sanse mari sa faci un pas important.
In ce priveste segmentul financiar, acesta este activat de o planeta foarte importanta, dar si foarte riguroasa. Este vorba despre Saturn, care cu exceptia perioadei (aprilie- iunie), in restul timpului se va afla in Balanta, in zona banilor.

Saturn invita la cumpatare, seriozitate, planuri pe termen lung, gestionarea atenta a resurselor materiale, estimarea corecta a valorii personale si a muncii prestate. Chiar daca prima jumatate a anului nu pare prea generoasa din punct de vedere financiar, incepand din iulie simti ca intri intr-o perioada stabila, ca eforturile iti sunt rasplatite si ca in sfarsit, esti recompensat corespunzator. Din acest moment poti planui investitii, poti face planuri de anvergura, pentru ca stii pe ce te bazezi. De mentionat ca banii vin din munca proprie. Saturn rasplateste doar munca sustinuta si responsabila.

Totusi, perioada iulie-septembrie se poate defini ca o perioada a castigurilor facile. Pot veni si daruri, dar si sponsorizari, mosteniri sau sume de bani de la/prin altii. Partenerul poate avea un succes financiar, de care profiti si tu. Sau abilitatile unui asociat iti aduc si tie beneficii materiale.
De retinut ca 2010 este insa un an al relatiilor pentru tine. Asadar, este foarte important sa fii deschis la asocieri si parteneriate, pentru ca acestea se pare ca joaca un rol important in viata ta, la toate nivelurile.
SANATATE
In ce priveste acest segment, se pare ca perioada care necesita cea mai mare prudenta este ianuarie-mai. Marte in casa a 12-a predispune la cronicizarea unor afectiuni netratate corespunzator. Atentie mai ales daca exista deja probleme cu ochii, inima, tensiunea arteriala sau coloana vertebrala. Acum trebuie evitat efortul fizic sustinut, precum si excesele de orice natura.
La nivel digestiv poate exista sensibilitate, mai ales pana in iulie. Este momentul evitarii alimentelor nesanatoase si eliminarii viciilor.
In iulie-septembrie, evita sporturile extreme sau activitatile fizice care au grad de risc ridicat.

Nicoleta Svarlefus 

Pentru tine (scrisoare pentru un cunoscut)

Nu ti-am scris niciodata, asa ca-ntelegi cat de greu imi vine tocmai acum – cand iti relatez o-nmormantare la care suntem participanti si „sarbatoriti” in acelasi timp. Nici nu ti-as fi spus ceea ce-ai sa vezi aici daca nu mi-ai fi cerut explicatii. Ma-ntrebi, din cand in cand, de ce m-am schimbat, cu-aceeasi incapatanare cu care se discuta la-nmormantari de ce-a murit raposatul, ca si cand n-ar fi acelasi lucru ca a murit de cancer, de pneumonie sau calcat de-o masina. Nu suntem obisnuiti sa acceptam fenomenele in sine, vrem totdeauna sa stim si „de ce”. Daca cel care-a murit merita sa-l plangi, atunci plange-l ori de ce-ar fi murit.


Cred ca te mira ca in vocabularul meu, redus ani in sir la „te iubesc”, exista si alte cuvinte. De fapt, si eu redescopar acum in mine femeia inteligenta, omul cu judecata. Mi se pare ca sunt o veche cunostinta pe care-am scapat-o din vedere multa vreme. Ani de zile ma uitam in oglinda si nu-mi vedeam decat picioarele, fiindca ele-ti placeau, „frumoase, lungi, cu pulpe rotunde”. Azi, descopar ca meritam din partea mea o privire mai atenta.


Am fost pedepsita, ca sa-mi continui explicatia, fiindca am trait o fictiune. Omul n-are dreptul sa traiasca decat realitatea, chiar daca-l nemultumeste, si n-are dreptul sa traiasca decat ceea ce poate arata la lumina zilei, oricat de imperfect ar fi. Mi-aduc aminte-acum de-o maxima dintr-o carte: „scrie numai ceea ce poti semna, fa numai gesturile pe care le poti face fata de altii”.


Iar noi doi ne-am inchipuit ca ne putem sustrage controlului, judecatii. Nu ne-am gandit niciodata ca un singur om ajunge pentru alcatuirea unui tribunal. Nimeni n-a stiut de legatura noastra, deci nimeni n-a putut sa ne-o-nvenineze cu nimic din afara.


Mie mi s-a-ntamplat ca tuturor oamenilor care traiesc o fictiune: te iubeam pentru ceea ce-mi inchipuiam ca esti, iar tu, nerespectand legile conspiratiei, mi te-ai aratat si-asa cum esti. N-ai nici o vina si nici macar n-am sa-ti fac vreun repros pentru „asa cum esti”. Stiu ca are sa te doara ce-ti spun acum: descopeream in tine lucruri comune cu fostul meu barbat si cu actualul meu barbat. Erau exact cele de care fugeam, de care voiam sa scap: indiferenta, lipsa de preocupare pentru ceea ce starnim in altul cu faptele si cu vorbele noastre. Iti repet, n-ai nici o vina; vina e-a mea ca iubeam un om care nu exista.


Si s-a ivit si-acea lipsa de proportii de care de asemenea fugeam: toata viata am dat, am fost de-o generozitate nepermisa uneori. Eu sunt omul care da ultimii doi lei cuiva care are nevoie de ei. Tu ii pastrezi pentru tine. De fapt, aste e deosebirea esentiala intre noi doi. Tu iti pastrezi totdeauna cei doi lei ai tai. M-am despartit de tine fiindca pentru mine dragostea noastra era totul, iar pentru tine o parte din tot, foarte echilibrata cu celelalte parti ale vietii tale. Erai ca omul care accepta sa mearga la carciuma sa bea doua paharede vin si e-n stare sa stea pana dimineata fara sa guste dintr-al treilea. Eu m-am azvarlit in dragostea noastra ca un betiv fara judecata. E vina mea, bineinteles. Tu cunosti acea dreapta masura a lucrurilor pe care eu n-o cunosc. Tu ai respect fata de indatoriri si de institutii pe care eu nu-l am. Te porti cu nevasta pe care n-o iubesti sau cel putin asa-mi spuneai mie, ca si cand ai adora-o. De fapt, ar merita-o din plin. Nu mi-a facut niciodata placere s-o vad, fiindca era sotia ta, se bucura de tine, omul care-si fi vrut sa fie numai al meu. Acum, cand imprejurarile ma fac s-o vad mereu, nu reusesc deloc sa-i descopar vreun defect de caracter sau macar fizic. O ascult cu voluptatea celor care se-autoflageleaza, cum te lauda, si-mi dau seama ca esti revelatia ei, a-ntregii ei vieti. Pe cine minteai? Nu ma pot opri nici acum sa ma-ntreb. Ai intrat in viata mea dornic probabil nu de ceva mai bun, ci de ceva nou. Ai dat suficient de repede semne de oboseala, e vina mea ca m-am agatat de tine ca inecatul de firul de pai. Dar toate cele la care nu stim sa renuntam la timp se razbuna cu varf si-ndesat. Am ispasit toata dragostea si toate iluziile pe care mi le-am facut despre tine si despre dragostea noastra.


E vina mea ca mi-am inchipuit ca ceva ce nu se petrece la lumina zilei te poate face fericit.


Imi spui ca m-am schimbat. Nu m-am schimbat, am vrut si-am luptat sa ma schimb. N-am plecat de langa tine; m-am rupt, m-am smuls, cand te iubeam mai mult, cand mi-era cel mai greu. Era un efort de demnitate omeneasca, nu feminina. Tu ti-ai pastrat tot timpul capul pe umeri, ti-ai vazut de nevasta si copiii tai, eu am uitat ca mai exista si alte fiinte pe lume afara de tine. Nu-ti fac nici o clipa injuria sa cred ca nu m-ai iubit. M-ai iubit cu-o dragoste masurata, mi-ai dat atat cat credeai ca mi se cuvine, eu ti-am dat tot.


Tu n-aveai niciodata timp pentru mine; saptamani intregi, din 24 de ore ale zilei, nu gaseai doua minute macar sa ma chemi la telefon. Acum ai timp, dar ce sa mai fac eu cu timpul tau! Traim viata ca si cand am fi o specie eterna. Nu ne gandim niciodata ca maine poate fi prea tarziu, ca putem muri pana maine si ca tot ceea ce e al nostru azi, maine poate fi cenusa. Iarta-mi aceste „consideratii” generale.


Odata, cand te-am chemat la telefon, aproape plangand, sa te-ntreb de ce ma lasi sa ma macin de una singura, mi-ai spus cu vocea pe care stii atat de bine sa ti-o faci taioasa si excedata: “Stii ca n-am timp”. Si eu am tacut. Ai continuat : „De ce nu te uiti intr-o oglinda ca sa-ti dai seama ca orice barbat ar fi fericit si magulit langa tine, cu tine, si-ai sa-ntelegi ca-ntr-adevar n-am timp”. Chiar daca te-as putea ierta pentru vorbele astea, n-am sa le uit niciodata. Daca mi-ai fi spus: „Esti cea mai frumoasa din bordel, asa ca n-avea grija, cand trec pe-acolo tot pe tine te iau” ar fi-nsemnat acelasi lucru. Mie nu mi-ar fi venit niciodata in minte sa te raportez la alti barbati ca sa-mi dau seama cat te-ar putea dori alte femei. Nu ne dam seama ca dezamagirea este echivalenta cu un omor. M-ai omorat din imprudenta. N-ai nici o vina. Fiindca nu stiai ce faci. Fata de Dumnezeu oamenii au insa o mare infirmitate: nu iarta celor care nu stiu ce fac.


N-am fost niciodata lacoma, nici de bani, nici de lux, nici de mancare, de nimic. Numai de tine am fost lacoma, de sufletul si de trupul tau. Nu ma multumeam cu ce-mi ofereai, iti ceream. Ca o cersetoare. Nu m-am gandit nici o clipa ca e nedemn sa cersesti. Am fost lacoma, si Dumnezeu, in care nu cred, m-a pedepsit, si mai ales m-ai pedepsit tu, singurul meu Dumnezeu.


Tu n-ai nici o vina.


N-aveai niciodata timp. Cat de putin am stat de vorba impreuna: nu cred ca mai mult de 20 de ore si cred ca macar 15 dintre ele, de fata cu altii, despre lucruri indiferente, neutre, care n-aveau nici o legatura cu noi. Cand eram singuri, in acele atat de putine dati, imi spuneai lucruri si mai indiferente, despre spitalul tau, despre greutatile meseriei, despre ele pe care ti le faceau oamenii. Le ascultam, ma interesau fiindca faceau parte din viata ta. Judecata rece care s-a cuibarit mai tarziu in mine imi spunea ca lucrurile astea ar putea sa figureze si-ntr-o fisa de cadre sau intr-un raport de activitate. Nu mi-ai spus niciodata de ce nu-ti iubeai nevasta, pe cine-ai iubit, ce te nemultumea, ce ti-ai dori. Un singur lucru mi l-ai spus clar, raspicat, si mi-l repetai cu grija, din vreme-n vreme: „Nu ti-am promis niciodata nimic si ar fi criminal sa-ti promit ceva”. Am o buna memorie afectiva. Ar fi ajuns sa-mi spui o singura data. Nu mi-ai promis nimic, nici nu ti-am cerut si nici nu ti-as fi cerut. Ma durea ca nici dorinta de-a fi putut sa-mi promiti vreodata ceva n-o aveai. Imi dadeai, involuntar poate, de-nteles ca locul meu era la marginea vietii tale. E vina mea ca ducandu-ma la spectacol cu bilet de strapontina as fi putut ca un domn de pe-un fotoliu sa-mi spuna macar ca-i pare rau ca nu-mi poate da fotoliul lui. N-ai schitat nici un gest de regret ca stateam pe strapontina. De fapt, asa e bine: sa n-ai regrete asupra lucrurilor pe care nu le poti schimba. Te purtai intr-un fel care sa ma descurajeze, e vina mea ca n-am vrut sa inteleg, ca m-am incapatanat. Imi par atat de ridicola mie insami. E bina mea ca m-am multumit cu faramituri de la ospatul la care fusesem invitata la bucatarie, nu in salon. Ce vina ai tu ca-n mintea mea bucataria a stralucit ani de zile sub lumina orbitoare care se revarsa in mii de curcubeie prin turturii de cristal ai unui imaginar candelabru!


Singura daruire totala intre doi oameni e-n pat, asa-mi spuneai. Poate ca si-acolo ai facut economie de mijloace ca sa respecti principiul de-a nu ma angrena decat cu masura in viata ta. Iarta-ma, am spus o rautate. Uneori, as vrea atat de mult sa te fac sa suferi, dar nu cu vorbe – cu fapte. As vrea sa ma iubeasca un barbat si sa-l iubesc si eu, iar tu sa stii si sa vezi, sa fac si sa spun tot ce-ar putea sa te doara mai mult, o durere de care sa te zvarcolesti. Si mai mult decat asta, as vrea s-ajung ziua cand goala si culcandu-ma cu-acest om sa-mi spuna cineva ca vii tu in camera si eu sa m-acopar cu un cearsaf si sa spun: ei si, dar nu „bonne mine contre mauvaise fortune”, ci din toata inima mea repopulata de alta fiinta si de alte imagini. Iar sunt vinovata fata de mine, iar alunec in fictiuni, nu mi-a fost de-ajuns una!


Tu n-ai nici o vina.


Iti fac un singur repros. Cand mi-ai legat viata de-a ta – nu, nu e bine spus – de tine, fiindca vietile noastre au mers paralel, si-atat, ma cunosteai de ani de zile, si dac-ai avut cat de cat banuiala fondului meu adevarat n-ai fi trebuit s-o faci. Ar fi fost destule femei fericite cu iubirea ta direct proportionala cu valoarea obiectelor. De ce trebuia sa m-alegi tocmai pe mine, pe care m-ai facut atat de nenorocita cu-aceasta proportionalitate? De ce m-ai ales tocmai pe mine, cand stiai ca-ti pastrezi totdeauna ultimii doi lei?


Si-acum vreau sa-ti cer ceva, ca unui prieten: te rog nu ma chema niciodata, nu cauta sa-nvii ceva ce stii foarte bine ca n-a murit. Ajuta-ma sa-mi pot demonstra ca realitatea, oricare-ar fi ea, merita mai mult decat cea mai frumoasa fictiune.


M-am rupt de tine cand te iubeam, n-am vrut s-ajung niciodata la drojdiile urei.


Sa ne-nchipuim c-am murit. Eu te-am plans, te mai plang si-acum, dar intr-o zi am sa te-ngrop ca pe toti mortii. Plange-ma si tu, o zi, doua, cat crezi ca merit, in inima ta atat de echilibrata, si-ngroapa-ma, incinereaza-ma, sfarseste cu mine. Si vom fi amandoi asemeni celor care mor tineri si frumosi, pe care timpul nu-i poate altera in amintirea celorlalti.


Ileana Vulpescu, Candidatii la fericire.

song of the day