luni, 4 august 2008

song of the day

Să fii cuminte - part III

de data asta am căutat-o cu lumânarea. am cerut să mi se spună. mai în glumă, mai în serios, i-am reproşat că nu mi-a spus-o şi, cu un zâmbet ironic pe faţă mi-a replicat: "Dar, Cori... tu mereu faci ce vrei, nu?“. "Corect!“, i-am răspuns eu începând să mă îndoiesc de spusele mele. fac ce vreau, dar ştiu ce fac? mă trezesc că-mi complic viaţa. o fac dinadins, mereu, uneori în perfectă cunoştinţă de cauză. o fac ca să nu mă plictisesc. acum mă amuz, dar mă şi întreb... "la ce se va ajunge?“. un lucru este cert. îmi place. şi nu aş lăsa pentru nimic în lume, în acest moment, să se piardă clipa asta. îmi convine, fără a ştii de ce. necunoscute şi minunate sunt căile Domnului şi încâlcite sunt gândurile femeii :)

Manipulare pentru „salvarea“ litoralului


De câte ori nu aţi auzit în această vară că „algele sufocă litoralul?“. De câte ori nu aţi fost de-a dreptul îngreţoşaţi de prezenţa verziturilor uscate şi mirositoare pe malul mării?

Şi dacă aşa ne simţim noi, cei care trăim de-o viaţă întreagă lângă mare, oare cum s-or acomoda turiştii, ne întrebăm mai mult retoric. Mijloacele de informare în masă prezintă peisaje apocaliptice, cu tonele de alge de pe plajă. Mireasma „îmbătătoare“ răzbate până departe de malul întinderii de apă, dar parcă noi, cei de aici, suntem obişnuiţi. Parcă nu ne mai deranjează atât de tare.
Cu toate astea, repet, mereu suntem bombardaţi cu ştiri despre cum plajele sunt invadate de alge. Iar informaţiile ne sunt prezentate ca fiind unele negative. „Algele înfloresc din cauza poluării. Marea este murdară, nu este bună de îmbăiat. Nimic nu mai poate fi făcut pentru Marea Neagră! Ne paşte un dezastru ecologic!“, ni se spune mai mereu. Cu toate că ne blamăm litoralul, pe de altă parte, ne plângem că străinii ne ocolesc. Ba din cauza mizeriei, ba din cauza preţurilor şi serviciilor proaste, ba din mai ştiu eu ce alte motive. Punctul nevralgic este, însă, lipsa turiştilor de pe alte meleaguri. Sau, mai bine spus, numărul mic în care aceştia vin pe malurile mioritice ale mării. Cu toate astea, nimic nu ne opreşte din înjuratul mării.
Mai ţineţi minte ştirea de acum vreo două săptămâni, care spunea că marea este atât de împuţită, încât ar trebui să ne ferim să intrăm în ea? Oare de ce ţine cineva, cu tot dinadinsul, să ponegrească marea noastră. Ca şi cum un părinte şi-ar ocărî în faţa vecinilor odrasla, spunând că este cea mai proastă, nespălată, needucată şi neîndemânatică din tot cartierul. Aţi văzut vreodată vreun astfel de caz? Eu nu. Toţi spunem despre ceva ce ne aparţine că este cel mai frumos şi mai bun. Nu şi în cazul mării. Însă, pe de cealaltă parte, lăudăm marea vecinilor bulgari de nu mai putem. Că acolo este frumos, curat, ieftin, că serviciile sunt extraordinare, iar mâncarea te face să pui zece kile pe tine în două zile. O fi, nu zic!
Însă nici algele noastre nu-s semn apocaliptic, credeţi-mă. Am întrebat şi eu oameni cu mai multe cunoştinţe decât mine în domeniu. „Algele înfloresc numai atunci când marea este curată, când nu este poluată, când se oxigenează. Aşa este de când lumea şi pământul, nicidecum de un an, doi. Totul este o exagerare“, mi s-a spus. Acum, eu stau şi mă întreb: exagerare sau manipulare? Oare cine încearcă să ne convingă că ceea ce avem nu este bun şi să ne îndrepte către alţii? Sau de ce?