Cine stabileşte ce-i normal şi ce nu-i? Cine ne impune normele de moralitate, de conduită? Cine ne spune ce este bine şi ce nu, în existenţa noastră terestră? Există un singur răspuns: regulile impuse fie de religie, fie de societate, fie de bunul-simţ al fiecăruia dintre noi. Şi, de cele mai multe ori, toate criteriile se întrepătrund.
La un moment dat, un profesor din facultate ne spunea cum că toate regulile impuse de religie, cum ar fi cele zece porunci, postul (la creştini), interdicţia de a mânca porc şi circumcizia (la musulmani) sunt nişte reguli elementare de moralitate şi igienă, pe care oamenii trebuie să le urmeze pentru a se păstra în parametri normali, din punct de vedere fizic şi psihic.
Poate că era proful nostru Toma necredinciosul, însă toate spusele sale au avut sens. Dar, dintr-un pudism dus la extremă, tot ceea ce nu facem noi nu este în regulă. Noi suntem perfecţi, noi facem cel mai bine, ceea ce fac alţii este anormal.
Cei care sunt diferiţi de noi intră la capitolul „nu bun“. Nu încercăm să ne explicăm, nici măcar să înţelegem. Pur şi simplu respingem. Poate, peste zeci de ani, noi vom fi priviţi ca fiind anormali. Atunci să vezi distracţie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu