vineri, 7 martie 2008

„Vrem românce!“

Cam asta spun mai toti cei plecati pe tarâmuri straine, obligati de împrejurari sa-si duca traiul alaturi de femei din tarile care i-au adoptat. Înstrainarea de familie, de plaiurile natale, de limba materna si de toate obiceiurile reuseste sa îi faca sa spuna ca româncele sunt idealul feminin. Nu ca-s ele prea bune, prea frumoase sau prea gospodine, însa, faptul ca pot alinta pe cineva în româna devine un factor important.
Mereu gândim ca ce-i din strainatate este, în mod automat, bun. Multi români au ales pribegia si s-au gândit sa se îndestuleze pe cine stie ce tarâmuri mai mult sau mai îndepartate de România. Însa, când vine vorba de iubire, tot dupa tara natala tânjeste inimioara masculilor. „Vreau ca mama copiilor mei sa fie românca, nu mai vreau sa iubesc în alta limba! Vreau sa-mi înteleaga glumele spuse în româna si sa o pot alinta în limba mea. Nu pot sa traduc vorbele de dragoste“, îmi spunea cineva mai deunazi.




Ce dovada mai mare de dragoste vreti, dragelor? Ce cadou mai frumos de Ziua Femeii decât aprecierea barbatilor vostri? Cautam reprezentanti ai sexului tare în tari straine, pentru a ne asigura un trai decent, dar nu ne gândim ca românasii nostri chiar ne vor.Zicem despre ei ca sunt badarani si ca nu stiu sa se poarte cu noi, dar niciodata nu le vedem si partile bune.
Bucurati-va, românii vor românce! -=
http://www.bzc.ro/ =-

Niciun comentariu: