Sâmbătă am fost la concursul Strong Man. Parcarea de la Aqua Magic s-a umplut, pentru o zi, cu muşchi. Nu vă gândiţi la cine ştie ce verzături, că nu este cazul. Fibră, nene, nu jucărie!
Oriunde te uitai, vedeai numai forţoşi şi braţe cu diametrul mai mare decât talia unei domnişoare cu pretenţii de manechin. Tatuajele făceau şi ele parte din decor, ca nişte bijuterii postate pe membrele lucrate ale celor care se plimbau de colo-colo. Şi dacă tot veni vorba de giuvaiere nu cred că mai este cazul să vă explic cum arătau „lănţişoarele“ de gold de la gâtul celor prezenţi. Păi acum am văzut unde este aurul din munţii noştrii! Probabil că-l găsim pe tarabe în bazar, la turci. Oricum, ca să trecem peste aparenţe, muşchiuloşii au făcut, fără niciun dubiu, impresie. Pur şi simplu nu aveai cum să nu te uiţi la ei fără să-ţi imaginezi că Hercule mitologicul era şi mai şi. Sincer, îmi vine să râd. Ca să fiu dreaptă, nu m-a impresionat niciodată look-ul fioros al celor care preferă să îşi petreacă viaţa la sală şi să-şi pupe achiziţiile musculare în oglindă. Însă, vă pot spune că, în ciuda impresiei generale, unii „lucraţi“ sunt chiar oameni de treabă, doar cu faţă de killer, dar cu suflete de copil. Să nu generalizăm! Am zis unii, să nu uităm. Pe de altă parte, în perioada glorioasă în care mă duceam şi eu la sală am auzit fel de fel de teorii de la forţoşi: ba că ei nu iau steroizi (vă zic eu, mai toţi iau) ca să arate bine, ba că ei ţin regim, ba că nu se admiră în oglindă cu coada ochiului (altă minciună, sunt mai rău ca femeile, vă garantez). Treaba cu steroizii pare a fi cea mai periculoasă, totuşi. Mi s-a spus că administrarea anapoda poate avea efecte dezastruoase, că îi privează de anumite potenţe şi că, dacă nu se ţin de treabă, totul se duce de râpă. Mă întreb eu, dacă tot este atât de periculos, de ce se agită oamenii??? De ce nu lucrează „curat“? De ce nu se mulţumesc cu dimensiuni de om normal? Eu, sincer, nu înţeleg! Poate-mi explică şi mie cineva. Este atât de important în viaţă să fii strong man?!
Oriunde te uitai, vedeai numai forţoşi şi braţe cu diametrul mai mare decât talia unei domnişoare cu pretenţii de manechin. Tatuajele făceau şi ele parte din decor, ca nişte bijuterii postate pe membrele lucrate ale celor care se plimbau de colo-colo. Şi dacă tot veni vorba de giuvaiere nu cred că mai este cazul să vă explic cum arătau „lănţişoarele“ de gold de la gâtul celor prezenţi. Păi acum am văzut unde este aurul din munţii noştrii! Probabil că-l găsim pe tarabe în bazar, la turci. Oricum, ca să trecem peste aparenţe, muşchiuloşii au făcut, fără niciun dubiu, impresie. Pur şi simplu nu aveai cum să nu te uiţi la ei fără să-ţi imaginezi că Hercule mitologicul era şi mai şi. Sincer, îmi vine să râd. Ca să fiu dreaptă, nu m-a impresionat niciodată look-ul fioros al celor care preferă să îşi petreacă viaţa la sală şi să-şi pupe achiziţiile musculare în oglindă. Însă, vă pot spune că, în ciuda impresiei generale, unii „lucraţi“ sunt chiar oameni de treabă, doar cu faţă de killer, dar cu suflete de copil. Să nu generalizăm! Am zis unii, să nu uităm. Pe de altă parte, în perioada glorioasă în care mă duceam şi eu la sală am auzit fel de fel de teorii de la forţoşi: ba că ei nu iau steroizi (vă zic eu, mai toţi iau) ca să arate bine, ba că ei ţin regim, ba că nu se admiră în oglindă cu coada ochiului (altă minciună, sunt mai rău ca femeile, vă garantez). Treaba cu steroizii pare a fi cea mai periculoasă, totuşi. Mi s-a spus că administrarea anapoda poate avea efecte dezastruoase, că îi privează de anumite potenţe şi că, dacă nu se ţin de treabă, totul se duce de râpă. Mă întreb eu, dacă tot este atât de periculos, de ce se agită oamenii??? De ce nu lucrează „curat“? De ce nu se mulţumesc cu dimensiuni de om normal? Eu, sincer, nu înţeleg! Poate-mi explică şi mie cineva. Este atât de important în viaţă să fii strong man?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu