Să fii cuminte - part III

de data asta am căutat-o cu lumânarea. am cerut să mi se spună. mai în glumă, mai în serios, i-am reproşat că nu mi-a spus-o şi, cu un zâmbet ironic pe faţă mi-a replicat: "Dar, Cori... tu mereu faci ce vrei, nu?“. "Corect!“, i-am răspuns eu începând să mă îndoiesc de spusele mele. fac ce vreau, dar ştiu ce fac? mă trezesc că-mi complic viaţa. o fac dinadins, mereu, uneori în perfectă cunoştinţă de cauză. o fac ca să nu mă plictisesc. acum mă amuz, dar mă şi întreb... "la ce se va ajunge?“. un lucru este cert. îmi place. şi nu aş lăsa pentru nimic în lume, în acest moment, să se piardă clipa asta. îmi convine, fără a ştii de ce. necunoscute şi minunate sunt căile Domnului şi încâlcite sunt gândurile femeii :)