miercuri, 26 noiembrie 2008

Jos cenzura!

Motto: „Ziarişti cu mâinile legate sau rupte de minţi corupte (...) Acţiunile voastre ne alimentează ura“ – Paraziţii

Voi încerca să mă delimitez de condiţia mea de gazetar de provincie. Mă voi strădui să las deoparte toate frustrările strânse în câţiva ani de când venele îmi sunt parcă udate de tuşul ziarului. Şi, voi încerca să vă explic ceva: ziaristul este ca un îndrăgostit care nu-şi găseşte somnul, care nu-şi află liniştea până nu dă de ceea ce caută, până când nu i se dezvăluie informaţia de care are nevoie. De multe ori, pericolele nu contează, sunt lipsite de importanţă. La fel, de nenumărate dăţi, nici un efort nu este prea mare dacă, într-un final găseşti ceea ce-ţi împlineşte materialul. Uneori uiţi că mai ai viaţă şi în afara redacţiei şi gândurile îţi sunt acaparate de subiectele pe care urmează să le pui în pagină. Nu spun asta ca pe o scuză, ci ca pe o explicaţie. De asemenea, în puţinii mei ani de presă am înţeles că suntem priviţi cu neîncredere şi de cele mai multe ori cu ură. Dar nu contează asta. Mi s-a spus odată: „Stai liniştită, mai bine să te ştie lumea de a dracului decât de proastă“ şi zâmbetul care mi-a răsărit pe buze a aprobat spusele interlocutorului mei. Însă, o ziaristă de renume în plan local, recunoscută şi în mass-media naţională cum este Feri Predescu a fost de-a dreptul decapitată de o decizie a instanţei care i-a dat dreptate edilului Radu Mazăre. Nu luăm în calcul speţa, dar putem admite că mai oricine se informează cât de cât poate deveni un fin cunoscător al multor aspecte din viaţa lui Radu Mazăre. Pe de altă parte, prietenia sa cu o anumită pătură a societăţii este, de asemenea, foarte bine cunoscută. În urmă cu ceva timp mi se povesteau câteva amănunte legate de viaţa unuia dintre cei mai mari carderi pe care i-a avut oraşul ăsta. „Tu nu ştii că l-a avut în spate pe Mazăre mult timp? Dar cică s-au certat. Sau poate că nu, pentru că în alte condiţii ăla m-ar mai fi fost în libertate după câte a făcut“, îmi spunea interlocutorul meu. Am vrut să subliniez faptul că până şi un neavizat, unul care nu are în gând investigarea şi elucidarea faptelor ştie lucruri. poate chiar informaţii reale. Din păcate, atunci când un jurnalist încearcă să facă publice anumite aspecte ale unei probleme i se pune pumnul în gură. Numai că, din nefericire, Feri este prima care suferă. Prima din Constanţa, ea a fost aleasă de către „tartorul“ Mazăre ca exemplu pentru noi, cei care ar trebui să-l proslăvim în scrierile şi în spusele noastre. Îmi rezerv dreptul de a nu face asta. Aleg să fiu „nelegiuită“, aşa cum a fost considerată colega noastră Feri Predescu. Dacă aşa arată un om certat cu legea, dacă ziaristul nedemn poartă numel Feri Predescu, prefer să fiu de-un leat cu ea. Aş vrea să fiu şi eu atât de bună. Şi, aş prefera să nu mă mai tem de fiecare dată când ştiu că supăr pe câte cineva. Aş vrea să am curajul întotdeauna de a da ochii cu cel despre care am scris adevărul şi care ştiu că mă va blama pentru „neadevrărurile“ care nu-l gâdilă-n orgoliu. Mi-aş dori să pot să fi mult mai incisivă decât sunt. Şi aş vrea să-mi amintesc mereu măcar două nume care apar pe lista condamnaţilor din presă: Ion Cristoiu şi Feri Predescu.

Niciun comentariu: