Este vedeta incontestabilă a Delfinariului din Constanţa. Este decanul de vârstă, însă şi cel mai activ în spectacol. Împarte scena şi aplauzele publicului cu doi lei de mare, Lorry şi John. Este Mark, delfinul care ne face să ne simţim din nou copii.
Recunosc, nu am mai fost la Delfinariu din copilărie. Iar revederea spectacolului m-a făcut să retrăiesc clipe demult uitate. Bucuria pe care ţi-o poate oferi spectacolul susţinut de Mark şi de colegii săi, Lorry şi John, are puterea de a te face să uiţi de griji. Sau poate că este magie. Poate că ei deţin secretul întoarcerii la inocenţă. Am ajuns la Delfinariu hotărâtă să aflu cum se dresează un delfin şi am plecat de acolo cu sentimentul că este mai mult decât jocul cu mintea unui animal, mai mult decât felul în care îl înveţi să facă giumbuşlucuri pentru a impresiona publicul. Este dragoste. Cele trei dresoare, Elisabeta (Tuţa) Ungureanu, Georgeta (Eta) Enciu şi Tudoriţa (Doina) Coman, au ceva în comun. Un copil: pe Mark.
„Nazuri“ de vedetă
Vorbesc despre el cu atâta dragoste, încât nu ai cum să nu te întrebi dacă nu cumva în astfel de cazuri barierele între specii nu au fost dezintegrate. Apoi vezi bucuria de pe faţa copiilor, auzi aplauzele adulţilor şi observi cum toţi, de la cel mai mic la cel mai mare, zâmbesc. Pentru că asta face Mark. Readuce zâmbetul pe buze. Adus la Delfinariul constănţean în urmă cu 23 de ani, în timpul „adolescenţei“ sale (avea 7 ani pe atunci), delfinul vedetă a rămas pe baricade. Şi acum, la vârsta... a treia se comportă ca şi cum nu ar fi îmbătrânit deloc. Încă un miracol: Mark este veşnic tânăr. Are trei spectacole pe zi, dar nu arată oboseala. Îşi duce la capăt programul şi are nazuri de vedetă. Te stropeşte dacă te apropii prea mult şi îl deranjezi, se enervează şi agită apa, dă din coadă şi-ţi arată că el este şeful. Ba chiar atrage atenţia prin astfel de trucuri atunci când atenţia publicului este îndreptată către Lorry şi John. Doar el este vedeta, nu?! Cele trei mame ale lui Mark spun că bătrânelul lor nu s-a schimbat deloc şi că este „un jucăuş extraordinar“: „Pe zi ce trece, parcă întinereşte. El nu este bătrân, dacă ar fi să ne luăm după cum se poartă. Înainte de Mark au fost şi alţi delfini: Alina, Adina, Dixy. Au mai fost delfini din altă specie decât Mark. El a rezistat cel mai mult. Am fost ataşaţi de toţi, însă, pentru că Mark a rămas singurul, toate suntem îndrăgostite de el. Este lumina ochilor noştri şi nu ne putem gândi la ce se va întâmpla cu el. Ne rugăm în fiecare zi când venim la serviciu ca Mark să fie bine“. Dresoarele spun că primul lucru pe care îl fac dimineaţa este să vadă ce face Mark. Apoi îşi continuă treaba. Îl descriu ca pe un „copil cu multă inteligenţă“: „Pentru noi tot un copil a rămas. Face absolut orice a învăţat şi este foarte bun. Cel mai mult îi place să lovească mingea cu coada. Este cel mai bun număr al lui din spectacol. Se duce cu atâta plăcere, cu atâta forţă, încât de multe ori o dă şi peste bară“.
„Uneori este trist, alteori vesel“
Dar cum se dresează un delfin? „Dresura durează în jur de şase luni, un an. Vorbim despre ABC. Apoi exersezi şi îl aduci la nivelul pe care îl doreşti. Antrenamentul zilnic poate dura şi opt ore. Mai întâi trebuie să te apropii de animal, să-l faci să se ataşeze de tine. Cu asta se începe dresura. Trebuie să te simtă că eşti aproape de el. Evident, şi hrana are un rol important în procesul de ataşament. Îl înveţi să se joace cu mingiuţele, le apropii de botul delfinului şi îl înveţi ce trebuie să facă. Se spune că delfinul este cel mai apropiat de om şi din punct de vedere psihic şi aşa este. Delfinul, ca şi omul, are momente şi momente. Uneori este trist, alteori vesel. Totul este vizibil. Când se retrage îţi dai seama că are ceva. Au sentimente, se vede că se iubesc atunci când sunt în cuplu. Se ating încontinuu... chiar se vede că ţin unul la celălalt. Nu există şcoală de dresură. Trebuie să-ţi placă meseria. Noi am învăţat de la primul dresor de aici, nea Mitică. A decedat... Dumitru Dumitru îl chema“, povestesc cele trei.
Vadim, oaspete an de an
Multe vedete i-au trecut pragul lui Mark. Unul dintre cei mai mari fani ai lui Mark este Corneliu Vadim Tudor, care vine în fiecare an să-l vadă. Nu trebuie uitaţi Lorry şi John, leii de mare care termină spectacolul început de Mark, sar după minge, joacă fotbal, stau la poză sau fac gimnastică. Toate cu o graţie pe care nu o poţi ghici la un animal de talia lor. Cu toate acestea, cei doi se sărută pe final de show şi arată tuturor că dragostea poate învinge orice barieră.
Început de poveste
Site-ul Complexului Muzeal de Ştiinţe ale Naturii ne spune că Delfinariul din Constanţa şi-a început activitatea la 1 iunie 1972, fiind primul Delfinariu public din ţara noastră, precum şi prima formă muzeistică de acest gen din Sud-Est-ul Europei, la acea dată. Mark este un exemplar din specia Tursiops truncatus ponticus, cea mai mare specie de delfini care trăiesc în Marea Neagră, iar Lorry şi John sunt lei de mare (Otaria byronia) şi sunt originari de pe coastele Americii de Sud. Primul delfin adus la Delfinariu a fost Harley, un exemplar din specia Phocoena ce a fost dresat în bazinul central al Acvariului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu