Marius Ciobanu, directorul adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă, supranumit şi Mertecu (nu avem nicio dovadă care să ne explice provenienţa poreclei) a băgat-o pe mânecă.Ajuns mare şef peste departamentul de sănătate şi securitate în muncă la ITM, Mertecu s-a lovit de o problemă. Aşa ajungem la dilema Mertecului: să-mi controlez sau nu firmele? Lăsând gluma la o parte, Mariusică al nostru era cunoscut printre băieţii de oraş. Şi cum aşchia nu ar trebui să sară departe de trunchi, ITM-istul a făcut ce a trebuit şi l-a propulsat pe poziţia de fante de Constanţa şi pe fiul său, ajuns la vârsta de-i cresc tuleiele pe obraz. Aşa că tânărul Mertecu a ajuns vedetă în presa locală de scandal, fără ca cineva să ştie măcar cine este. Însă, presupunem că toate astea, toate eforturile părinteşti de a-şi ajuta progenitura să acceadă în cercurile elitiste ale bambuiştilor au costat ceva. În plus, copilu’ avea nevoie de o maşină acătării, de o casă în care să aducă piţipoancele adunate prin cluburi, de o ţoală de fiţe, pentru că altfel nu te bagă nimeni în seamă în cercurile înalte. Şi se pare că ultima soluţie a Mertecului a fost mita. Să o ia, nu să o dea.
Nu mai departe de săptămâna trecută auzeam un zvon. Mi se povestea cum, venit în control la un agent economic din oraş, domnul Ciobanu a.k.a. Mertecu a cerut şpagă, în numele PD-L-ului dintre ai căror membri face parte. Cum aşa?! Păi simplu. Cu texte gen: „Ştiţi, am început şi noi campania electorală, avem nevoie de bani“. Nu am ştiut ce să cred în prima fază, dacă persoana care-mi povesteşte glumeşte sau zice adevărul. După câteva secunde mi-am dat seama că în povestirea fără subiect la început, apoi cu un personaj principal foarte evident, Ciobanu al nostru poate fi recunoscut fără probleme. Ce ar mai trebui ştiut? Suma a fost mult mai mică decât cea din flagrant. Însă faptul că tu, mare afacerist, cu băiat star piţiponcesc, te pretezi să ceri bani şi nu numai atât, ci să o faci în numele partidului care te-a propulsat în ochii opiniei publice mi se pare culmea prostiei. Nu este vorba de dorinţa de înavuţire, nu vorbim aici despre vreun plan diabolic al cuiva care-i pusese gând rău Mertecului. Nu! Discutăm pur şi simplu despre prostia lui. Şi ar trebui să ne fie învăţătură de minte: Ăştia-s „deştepţii“ care ne conduc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu