copilul şi prăjiturica altcuiva

aş vrea şi eu să înţeleg de ce câte unii sunt atraşi de ceea ce nu pot avea. cred că ar trebui să mă explic. de data asta nu vorbesc despre mine. nicidecum. şi nici despre tine scumpica mea, pentru că te vei gândi, cu siguranţă, că te dau de exemplu acuşica. NU NU :) îţi vei da tu seama despre cine este vorba. bun. să vedem cum stă treaba...

Poveste:

un copil vede o prăjitură într-o vitrină. n-o fi ea tocmai cea mai frumoasă şi mai aranjată dintre toate bunătăţile de acolo, însă el crede că are toate ingredientele care să-i placă lui. prăjiturica a văzut interesul copilului, însă nu avea cum să facă ceva, din cauza geamului vitrinei. ba mai mult, deja fusese cumpărată de un alt copilaş, care trebuia să vină mai târziu să o ia din cofetărie şi să o mănânce. cu toate că ştia că prăjiturica pe care el şi-o dorea era a altcuiva, primul copilaş nu s-a putut opri să nu râvnească la ea. dar de ce? există, fără doar şi poate, mai multe variante:

1. prăjiturica este chiar singura pe gustul lui (?!) - eu una nu cred în varianta asta... sunt prea multe sortimente pe piaţă
2. copilul nostru s-a ataşat de prăjiturica altcuiva, numai pentru că i-a plăcut culoarea ei
3. vrea ceva ce ştie că este al altcuiva
4. crede că toate prăjituricile sunt cumpărate, iar asta este încă în cofetărie, chiar dacă altcineva a dat banii pentru ea...

variante am mai putea găsi cu uşurinţă.

acum.. poate să-mi spună şi mie cineva DE CE NE DORIM MEREU CHESTII PE CARE NU LE PUTEM AVEA? de ce ne distrugem măcar o zi din viaţă visând la chestii imposibile? de ce ţinem cu tot dinadinsul să fim prea idealişti, prea naivi, prea visători... toate cu multe PREA-uri în faţă??? nu vorbim doar despre persoane de care ne ataşăm şi pe care ni le dorim numai pentru că ştim că nu vor fi ale noastre, ci despre tot ce ţine de material (oameni, obiecte...), iar noi nu avem cum să obţinem ceva-ul ăla. mi s-a întâmplat şi mie şi sunt sigură că se poate întâmpla oricui. oricum.. am început cu una şi am ajuns la alta... dar cred că cineva ar trebui să inventeze un filtru pentru epurat gânduri şi intenţii. un dispozitiv care să ne ajute să ne uşurăm vieţile şi să visăm la chestii pe care le putem avea. şi, dacă ne ajută Doamne, Doamne, poate chiar vom ajunge să avem parte de tot ceea ce ne dorim. atunci, copilaşul din povestirea mea va realiza că prăjiturica pe care el şi-o dorea cu atâta ardoare nu era singura de felul ăla şi că tanti cofetăreasa pregătea altele la fel pentru a doua zi. mai proaspete şi mai frumoase :)