simt şi eu nevoia să mă isterizez niţel. serios, acum... vreau şi eu să-mi spună cineva de ce românu` a ajuns atât de ignorant. de ce suntem atât de delăsători, de ce nu ne mai interesează decât scandalurile, crimele şi violurile. ciudat, mereu suntem atraşi de chestii care nu ne privesc. adică, să vă dau un exemplu. dacă eu îmi iau maşină, vecina mea "radio şanţ“ începe şi se gândeşte de unde am avut eu bani. şi de aici se dezvoltă o intreagă telenovală, demnă de acasă TV, globo şi venevisa. cum că eu, din salariul meu de ziarist amărât nu aş avea cum să-mi iau maşina, cum că mi-a luat-o mama sau mi-am făcut gagiu cu bani. sfatul meu pentru doamna care n-are ce face: get a life, femeie! serios. mi s-a întâmplat să aud aberaţiile astea şi m-am gândit mult şi bine care ar fi soluţia ideală pentru rezolvarea problemei: să mă duc să-i explic pe înţelesul ei de primată că nu este treaba domniei sale de unde am eu bani sau să scap din greşeală fluturaşii de salariu în faţa uşii distinsei sale făpturi?! ăsta a fost un exemplu de cum ne frige pe noi, românaşii, grija de capra vecinului mai tare decât de dătătoarea de lapte şi brânză din curtea propriatate personală. şi, ca explicaţie suplimentară, micro-cefala de care v-am povestit există, respiră şi nu gândeşte de vreo 50 de ani. să nu credeţi că o fi vreo făptură inocentă şi fără şcoala vieţii. este doar fără şcoală (punct). dar să o lăsăm în plata Domnului cu grijile ei cu tot. mă uit şi eu în jur şi văd ce lecturează europenii de sălăşluiesc în România. varză, neneeeee! nu mă dau vreo cultă, că nu-mi permit. citesc şi eu, dar nu cât aş vrea pentru că nu am timp. dar citesc cărţi. sau cel puţin încerc. presa o citesc din obişnuinţă şi pentru că trebuie să fiu informată. şi, vreau nu vreau, ştiu ce se întâmplă-n lume. adevărat, uneori mă satur, mă scârbesc informaţiile multe şi proaste. însă, atunci când văd că tot autohtonu` aleargă după violuri, crime, fuste scurte, organe genitale la vedere, iubiri între neica-nimeni care se cred vedete şi aşa mai departe îmi vine să mă mut pe insula lui Robinson Crusoe şi să-mi fac prieteni imaginari. vă jur! nu ne mai emoţionează nimic, nu ne mai interesează decât veştile apocaliptice, o să ajungem să vorbim în prescurtări de mess. o să ajungem primate, cum este vecina mea! salvaţi-vă cât mai aveţi timp! dacă mai avem ce salva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu