mi-ai curs prin vene, iar eu astăzi mi-am tăiat venele, dar nu m-am sinucis

Preiau, modific şi exprim ceva ce am citit pe blogul Oanei Dobre şi mi-a plăcut: mi-ai curs prin vene, iar eu astăzi mi-am tăiat venele, dar nu m-am sinucis. :)

cam aşa şi cu mine... doare tăietura, dar, după cum am învăţat de la cineva mai bătrân (dar nu mai înţelept), va trece fix într-o săptămână şi trei zile. m-am săturat să repet la infinit chestia cu experienţele, m-am săturat să dau explicaţii, m-am plictisit să spun că atunci când ai trecut prin ce se putea mai rău, dintr-un anumit punct de vedere, orice eveniment neînsemnat este ca înţepătura unei albine. doare pe moment, o zi, două, trei... şi trece. totul se uită şi se transformă. ca şi mine acum ;) am realizat, citind alte bloguri, că refuz să scriu despre mine. credeţi-mă că nu o fac în mod conştient. poate mă apăr, poate nu vreau să ofer celorlalţi bucăţica aia din mine pe care o ascund constant. nu o arăt nici măcar celor care vor să se apropie, celor care încearcă... eu ţin NU-ul meu sus şi tare.

micul psiholog a identificat un mecanism de autoapărare :)) întrebarea firească vine abia acum: cum se apără micul psiholog de el? m-am trezit spunând zilele trecute că nu sunt supărată decât pe mine, că eu sunt singura care în mod constant îşi face rău. şi să mor de aia n-a fost revelaţie adevărată. câteodată îmi place să fiu atât de naivă, să trec peste situaţii încât ar trebui să mă pălmuiesc, să mă trezesc şi să acţionez în consecinţă. să nu mai accept păreri de rău ce nu-mi aparţin, să nu mai dau perioade de gândire şi să mă iau şi pe mine în calcul. şi spune lumea că eu sunt aia care gândeşte până o doare capul. aşa este, aveţi dreptate!!! gândesc degeaba :D pentru că de multe ori mă gândesc la alţii. tocmai d-aia mă transform. de azi ne gândim şi la Cori!

Este 23 iunie... mai sunt 71 de zile până la ziua mea. hihi