La aflarea rezultatelor scrutinului de duminică mi-am imaginat hoardele de constănţeni urlând să-şi spargă plămânii: „Până la moarte, cu Radu până la moarte, pâââână la moarte, cu Radu până la moarteee!!!“.
Ce suntem noi? Alegători sau galerie? Eu una chiar nu mai fac diferenţa între cele două noţiuni. S-a văzut foarte clar că cetăţenii de p-aici au ales să-şi ducă la îndeplinire menirea civică într-un fel ce ne aduce aminte de tifosi ce se deplasează înspre stadion. Fularele şi steagurile le mai lipseau. În schimb, râuri, râuri, ne-am îndreptat către urne cu un singur scop: să ne votăm echipa favorită. Nu vi se pare că Liga I a lui Mitică se aseamănă cu alegerile locale de anul ăsta? Pai să comparăm: în fotbal găsim finanţatori cu o moralitate îndoielnică. În politica locală şi nu numai, dăm peste grupuri de interese. Aşa că, putem pune cu uşurinţă semnul =. Să trecem mai departe: candidaţii au fost ca un fel de vedete ale echipei. Adică, pe Mazăre îl putem compara cu Mutu, spre exemplu. Numai că edilul nostru nu are reality show. Însă, apariţiile în presa de scandal au fost aproape zilnice. Deci nu-i nici o diferenţă, practic. Vedeta, fotbalist sau candidat, târâie după ea întreaga echipă. Cam aşa şi la noi. Este adevărat, au existat şi sceptici. Cum unii văd talentul lui Adi Mutu, însă, nu pot trece peste episodul prăfuit de droguri din trecutul lui, aşa vedeau şi neîncrezătorii numai defectele, nicidecum şansele reale ale lui Radu Mazăre. Completate, evident, de succesul echipei lui. Oricum, situaţia nu mai poate fi schimbată. Următorii ani ne sunt vopsiţi în roşu. Şi, revenind la comparaţia dintre fotbal şi politică, pesediştii ar fi putut lejer să-şi pună slogan de campanie „Faceţi loc, trec câinii roşii!“. Urmează să vedem care-i treaba cu scăderile de formă.
Ce suntem noi? Alegători sau galerie? Eu una chiar nu mai fac diferenţa între cele două noţiuni. S-a văzut foarte clar că cetăţenii de p-aici au ales să-şi ducă la îndeplinire menirea civică într-un fel ce ne aduce aminte de tifosi ce se deplasează înspre stadion. Fularele şi steagurile le mai lipseau. În schimb, râuri, râuri, ne-am îndreptat către urne cu un singur scop: să ne votăm echipa favorită. Nu vi se pare că Liga I a lui Mitică se aseamănă cu alegerile locale de anul ăsta? Pai să comparăm: în fotbal găsim finanţatori cu o moralitate îndoielnică. În politica locală şi nu numai, dăm peste grupuri de interese. Aşa că, putem pune cu uşurinţă semnul =. Să trecem mai departe: candidaţii au fost ca un fel de vedete ale echipei. Adică, pe Mazăre îl putem compara cu Mutu, spre exemplu. Numai că edilul nostru nu are reality show. Însă, apariţiile în presa de scandal au fost aproape zilnice. Deci nu-i nici o diferenţă, practic. Vedeta, fotbalist sau candidat, târâie după ea întreaga echipă. Cam aşa şi la noi. Este adevărat, au existat şi sceptici. Cum unii văd talentul lui Adi Mutu, însă, nu pot trece peste episodul prăfuit de droguri din trecutul lui, aşa vedeau şi neîncrezătorii numai defectele, nicidecum şansele reale ale lui Radu Mazăre. Completate, evident, de succesul echipei lui. Oricum, situaţia nu mai poate fi schimbată. Următorii ani ne sunt vopsiţi în roşu. Şi, revenind la comparaţia dintre fotbal şi politică, pesediştii ar fi putut lejer să-şi pună slogan de campanie „Faceţi loc, trec câinii roşii!“. Urmează să vedem care-i treaba cu scăderile de formă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu