trebuie să recunosc faptul că mă număr printre norocoşii planetei. nu aveam mai mult de trei sau patru anişori când în viaţa mea a apărut ea, minunea mea. de atunci am împărţit tot: bucurie, durere, lacrimi, fericire, năzbâtii, secrete, sentimente... tot ce se poate într-o viaţă. este adevărat, povestea noastră a început ca un război, certându-ne pe păpuşi. apoi l-am iubit la unison pe Luci, care ne-a înselat "mişeleşte“ cu numita Dori Paris. nu ştiu cum am trecut peste drama asta. aaa, ba ştiu. împreună. ăla a fost momentul în care ne-am decis că nu ne vom mai certa vreodată pe bărbaţi (să ne înţelegem, eram încă la grădiniţă) şi că, dacă se va întâmpla să ne surâdă vreunul amândurora vom alege soluţia cea mai simplă şi mai bună: îl vom împărţi (Cristi, nu te impacienta, nu s-a mai întâmplat de atunci). multe ne-au fost străine, însă un lucru ne-a fost clar din prima: ne iubeam şi ne iubim în continuare. eu aveam şase ani şi ea şapte şi în existenţele noastre a apărut Biţu. ne-am bucurat noi că vedem puţă (eram perverse de mici), însă nu am prevăzut urmarea. toată lumea a început să-l iubească mai mult pe ăla micu'. oricum, n-a fost tragedie. am crescut şi am început să povestim cum eu sunt făcută de mama cu tata, ea de Măria cu nenea Cristi, numai că mama s-a recăsătorit cu nenea Cristi şi Măria cu tata, iar săracu' Biţu avea tată incert (uneori tata, alteori nenea Cristi). vă vine să credeţi sau nu minciuna noastră a prins până târziu, când ajunsesem deja amândouă în Bucureşti. nopţile noastre cu poveşti au adus pereţilor secrete mii. dar cine să ştie ce am eu în inimă dacă nu ea?! nu mai departe de acum vreo două luni moţăiam pe canpea după o partidă straşnică de plâns. mă usturau ochii şi mă durea inimioara. sună telefonul. era ea care mă întreba fără preambul: ce faci, copilu'? zi-mi, ce ai păţit? doar ea ştie, de la sute de kilometru depărtare că am ceva, exact atunci când am. cum se numeşte asta dacă nu iubire adevărata? niciodată nu m-a certat, dar mereu m-a înţeles. este sufleţelul meu pereche şi niciodată nu voi putea să-mi privesc viaţa fără ea. am zis mereu şi o voi spune întotdeauna: dacă veam o soră nu o puteam iubi atât. şi, da... este Andra mea. minunea mea. iar azi a fost ziua ei. la mulţi ani, iubire (iar o sa creadă lumea chestii ciudate despre noi :)). îţi doresc toată sănătatea, fericirea şi tot binele din lume. te iubesc şi nu va exista clipă în viaţa mea în care să nu am nevoie de tine.
la mulţi ani!
(anul trecut, la munte)
(minunea mea cu minunea ei)
(true love)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu