Poezii din criptă

21 nov 2007

# Vântul tăios de sfârşit de toamnă întregeşte peisajul lugubru pe care îl oferă cimitirul # Tristeţe, lacrimi, deznădejde # Şi, într-un mod bizar, tabloul macabru este completat de coloritul florilor, cele mai multe artificiale şi de candelele roşii care licăresc lângă morminte

Intro
O plimbare prin cimitir pare, cel puţin la prima vedere, o idee bizară şi macabră. Ne plimbăm pe aleile mohorâte, iar starea de tristeţe te cuprinde vrei, nu vrei.

Fie că te duci acolo pentru a vizita mormântul unui cunoscut sau ai cu totul altă treabă, cimitirul te face, fără doar şi poate să te deprimi. Însă, de câte ori am stat să citim versurile gravate pe morminte? Foarte multe dintre mesajele funerare sunt standard, inventate probabil de cei de la pompele funebre sau de cei care se ocupă cu confecţionarea crucilor. Zeci de monumente funerare cu acelaşi mesaj, asta ca să nu le mai punem la socoteală pe cele care „găzduiesc“ texte presărate de greşeli gramaticale. Însă, în multe cazuri, amintirile gravate pe lespezile de marmură albă sunt, într-adevăr, gândurile celor care mai poartă doar durerea pierderii unui om drag în suflet. De multe ori găseşti poeme-dialog între cei plecaţi într-o lume mai bună şi cei care au rămas, înlăcrimaţi pe acest pământ sau cei dispăruţi lasă mesaje celor dragi. „Cei buni şi drepţi şi iubitori/ În ceruri se odihnesc/ Aici părinţi cu ai lor copii/ cu toţii se-ntâlnesc/ Fiţi drepţi şi buni şi iubitori/ Fiţi buni, părinţii mei/ Iubiţi-vă pân` la sfârşit/ Iubiţi-mă căci sunt cu voi“ scrie pe piatra funerară a unei fetiţe care şi-a găsit sfârşitul la numai trei anişori. Există cazuri când textul povesteşte o părticică din existenţa terestră a defunctului. Putem afla, spre exemplu, cum Raluca a murit la numai 20 de ani lăsând în urma ei numai „regret şi jale“.

Povestea acordeonistului împuşcat

Pe aleea principală a Centralului găsim mormântul lui Mugurel Laurenţiu Tomescu, care şi-a găsit sfârşitul la numai 24 de ani. „Mugure dragă, visurile tale frumoase nu le-ai împlinit căci prietenul tău te-a împuşcat. Nu s-a gândit o clipă la tinereţea ta. Niciodată să nu aveţi încredere în prieteni. Mama şi sora te plâng pe toate cărările. Tinereţea şi sufletul tău bun va rămâne veşnic în inimile noastre“, este gravat pe piatra funerară a tânărului. Pe cruce sunt puse mai multe poze cu Mugurel, dintre care una îl înfăţişează cu acordeonul în braţe. Alături, locul de veci al unui alt Tomescu, Constantin de data aceasta. Citind inscripţia funerară putem afla că bărbatul a murit „ars în flăcările elicopterului“. Aviatorul Horia Agarici a fost „cântat“ în versuri de păstorel Teodoreanu: „L-am urmărit în bătălie/ Cu braţul ferm şi gândul pur/ să-l urmărim şi pe hârtie/ Fiindcă vine din azur“.

Flori de plastic pentru Petrică

Pe mormântul omului de afaceri Petrică Iordache, familia a inscripţionat un text standard, ce poate fi întâlnit pe multe cruci din cimitirul constănţean: „Cum poate Dumnezeu să-ţi dea tot ce-ai visat şi atunci când nu te aştepţi să-ţi ia înapoi tot ce ţi-a dat“. Însă, puţin mai jos, pe o plăcuţă de marmură neagră, familia lui Petrică şi-a însemnat gândurile şi suferinţa: „N-am în ceruri nici o stea/Soarta mea e soartă rea/Am pierdut orice credinţă/ Înecată-n suferinţă/ Am pierdut orice putere/Nimicită de durere/Însă viaţa nu-mi blestem/ Şi nici moartea nu mi-o chem/Pentru că pe ăst pământ/Am de dus un legământ/Trebuia să fim noi doi/ În sprijin pentru cei doi“. Din nefericire, întreg peisajul este stricat de coroanele din flori artificiale, urâte, colorate strident şi stricate de vântul tomnatec.