Cunoscut de… „cunoscători“, Criss Blaziny este unul dintre puţinii muzicieni underground, din Constanţa, care au reuşit să obţină recunoaşterea în întreaga ţară. Spune despre el că este cel mai trist om vesel de pe planetă şi că multe dintre piesele lui, pur şi simplu, nu-i plac. Pe site-ul www.bzc.ro puteţi vedea videoclipurile unor melodii cântate de Criss Blaziny.
Cum ai început să cânţi?
Nici nu ştiu ce să răspund… stai să mă gândesc. Vorbesc serios. Trebuie să fie ceva senzaţional?… Înainte, când mă culcam, făceam rime, în capul meu. Cam aşa am început?
Păi şi de ce ai ales hip-hop-ul?
Păi ascultam, mă, muzică d-asta. Prima casetă pe care am avut-o a fost cu unii, Five O, dup-aia am dat de Method Man, de Wu-Tang... aici este influenţa. Dintre români nu mă influenţează nimic. Ca şi cum ai vrea să ajungi baschetbalist şi tu să îi iei modele p-ăştia din campionatul românesc. Care-i mai tare, ăla care se ia după campionatul românesc sau după NBA? Asta este cea mai bună explicaţie! Cum să fii fan Virgil Căruţaşu, să-i iei schemele lu’ şau’ ăla şi dup-aia să vrei să fii ca Iverson?
Pe scenă, când ai cântat prima dată?
Păi noi, la început, am fost un grup, gen aşa... şi a fost naşpa, eram super proşti. Nu aveam nici o treabă. Tot ce s-a întâmplat pentru mine după aceea a venit pur şi simplu. Dormi, te trezeşti şi unele chestii vin de la sine. Am înregistrat, în 2002, la Hades Records. Am fost acolo, la Bucureşti, i-am dat lu’ Kombat un milion şi m-a lăsat să-mi trag piesele şi mi le-a masterizat. Am ajuns la 11 jumate, pe la 12 jumate m-am apucat să trag, până la 7 şi ceva dimineaţa. Am dormit, m-am trezit, a venit Jivago de la Veritasaga, care a spus că l-a prins controloru’, apoi m-am apucat să trag iar. În două zile am tras 12 melodii, adică albumul „Foc“.
Ai ieşit cu albumul pe piaţă?
Nu, mă, l-am făcut pentru mine. Am ajuns acasă, am făcut o copertă şi l-am vândut la 20 de inşi, ca să-mi recuperez milionu’ ăla. L-am dat cu 120 de mii. Eram tovarăşi şi mi-au dat banii.
Totuşi, ai ajuns cunoscut. Cum, prin intermediul Internetului?
Nu, nici nu aveam net atunci. Dup-aia, doi ani nu am făcut nimic, apoi a apărut netul şi mi s-a părut ciudat că, prin 2004, lumea mă cunoştea. Ştiau piesa „Îmi place“. Am făcut piesa aia în 15 minute, atât. O cânt cu una Hanna.
Cine este Hanna?
Aoleu, cu Hanna este cea mai tare poveste. Am tras piesa în 2002 şi îmi plăcea mie vocea ei. Avea 14 ani atunci. Am întrebat de ea şi i-am lăsat în studio scris că o vreau pe piesa aia şi că n-am fată. Am plecat acasă, ea a venit, a tras bucata ei şi mi-au trimis ăia de la studio melodia. Dar eu nu am cunoscut-o decât în 2006. Eu, în toţii anii ăştia, am căutat-o şi nu am dat de ea.
Care este povestea cu Barbie?
Păi, Barbie există. Este o tipă cu care am fost eu. Eu făcusem melodiile astea toate şi nu ştiam ce nume să le pun. Prima dată mă gândisem la „Ea“, episodul I, episodul II... Dup-aia m-am întâlnit eu cu ea pe stradă şi nu ştiu cum mi-a spus că ea e Barbie şi eu sunt Ken. Şi aşa i-a rămas numele. O să scot un album, „Tatuat pe creier“. Are nişte piese foarte mişto. Este tras de un an şi ceva. Va ieşi la Hades Records, anul ăsta, ori pe 1 iunie, ori pe 7 august. Mulţi îmi aruncă în faţă că eu cânt numai despre femei, da’ dacă eu nu am alte probleme, despre ce să cânt? Fetele sunt retardate. Dacă le spun cine sunt, încep să mă ia cu versuri din melodiile mele şi mă enervează.
Este greu să te faci cunoscut în lumea asta?
Nu ştiu, mă, dacă e greu. Dacă eşti tare, aşa, gen... nu e greu. Ţi-am mai zis, eu nu am făcut nimic. Doar atât, am scris nişte piese care au plăcut. Nu am promovat nimic, nu am făcut nimic. Aşa au făcut mulţi.
Ai făcut un imn pentru Farul...
Ăla nu este imn! L-am făcut într-o oră. Oricum, nu sunt de acord cu ce se întâmplă la echipă. Aş vrea să retrogradeze!
Mazăre are atitudine de rapper
Câştigă cam 200 de euro pe concert, în Bucureşti, şi jumătate în Constanţa, şi cam aşa câştigă şi trupele mai cunoscute, din Bucureşti. Şi, în ciuda faptului că deja se află în lumea muzicală de ceva timp, spune că părinţii lui nu ştiu cu ce se ocupă. „Cum să asculte mama ce fac eu, ce gândesc eu? Nu le povestesc chestii d-astea. Cum să ştie ei ce fac eu şi cu cine mi-o trag eu? Sunt mulţi în situaţia asta. Nu ştiu părinţii lor ce fac. Dar nu este ceva ieşit din comun. Dacă tu cântai şi înjurai, le-ai fi arătat la părinţii tăi“, spune Criss. Este interesat şi de politică. În urmă cu trei săptămâni, s-a înscris în Partidul Social Democrat şi este mare fan Radu Mazăre. „Eu am mai fost, în 2000, în PUNR. Eram ciutan şi unii la costume ne ziceau că o să ajungem deputaţi şi prim-miniştri. Şi noi râdeam pe sub masă. Mergeam acolo ca să bem cafea, cu toate că nu ne plăcea, da’ era moca. În PSD am intrat pentru că toţi sar în capu lui Mazăre. Eu îi pot aduce o mie de votanţi, cel puţin. Eu o să-i conving să-l voteze pe Mazăre. Mie mi se pare tare. Ar putea să facă un film despre el. Ar fi cel mai tare rapper. Are atitudine. Rap înseamnă să faci ceva din nimic şi el a pornit în politică, gen... s-a descurcat“, îşi explică Blaziny opţiunea politică. Îl admiră pe edil pentru că este apropiat de tineri şi spune că prinde pentru că este natural şi că nu se ascunde în a-şi arăta pasiunile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu