1. Sunt fan Florin Chilian. Nu am susţinut niciodată contrariul. Îmi place, ascult, bag la cap. Asta nu înseamnă că pot fi de acord cu tot ceea ce spune sau face.
2. A cântat la Constanţa pentru o cauză nobilă. A făcut, fără doar şi poate un lucru lăudabil. A donat toate încasările pentru un tânăr bolnav. Nu mulţi fac asta...
3. Le-a dat în cap cu ajutorul cuvintelor ascuţite celor care au întârziat. Şi nu au fost puţini. Însă, să spui unor copii care au dat 500 de mii pe bilet pentru a-şi ajuta un coleg că au părinţi care nu i-au educat pentru că au avut treabă cu vaca... mi se pare chiar prea mult.
4. S-a luat, pe bună dreptate, de toţi cei din oraşul ăsta care au bani şi nu sunt în stare să facă fapte bune. De cei care, în loc să se gândească să ajute tânărul aflat la ananghie, au preferat să vină cu invitaţie să vadă concertul. Lăudabilă atitudine, vă jur! Fiţoşii care ascultă pe furiş Guţă, iar de ochii lumii sunt iubitori de muzică bună... nu merită nimic.
5. L-am detestat pur si simplu pe Chilian atunci când a început să vorbească despre summit. Numai de asta nu aveau nevoie puştii din sală. Nu erau interesaţi de flori puse aiurea, de aglomeraţie, de cele mai mari oraşe din ţară blocate pentru nimic... Aşteptau muzică bună şi bani pentru colegul lor. Şi distracţie în prima zi a săptămânii.
6. L-am iubit pe Chilian când a început să cânte. Cu vocea lui clară, care a răsunat perfect, în ciuda răcelii care-l dăduse peste cap. Cu versurile lui gândite, cu mesajele lui acide, cu „chiar dacă-ul“ lui sublim. Nu ai altă alternativă: taci şi asculţi. Cuvintele sunt de prisos.
7. Nu mi-a plăcut când a spus, aproape patetic şi deja perimat, cum că maneliştii gen „colegul Guţă“ câştigă 100 de milioane la o nuntă, iar artiştii adevăraţi nu fac atâţia bani. Voi, dragă Chiliane, nu cântaţi la nunţi. Preferaţi scenele adevărate, cluburile, oamenii care vă apreciază şi vă gustă muzica. Fiţi mândri de asta şi nu vă plângeţi de milă!
8. Nu-şi avea rostul lauda lui Nicuşor Constantinescu, în plină campanie electorală. Da, a făcut un gest frumos. Da, a dat bani pentru copilul bolnav. Însă, nu se cade să-l lauzi pe unul pentru că a făcut ceva normal. Absolut firesc. Iar politica, mă repet, nu avea ce căuta acolo.
9. S-a lăudat cu discul lui de platină. Şi cu faptul că a uimit casele de discuri. Şi le-a mulţumit fanilor. A parcurs un drum lung de la termopane, de la banii daţi pe primul album, cu ajutor doar de la prieteni, de la dormitul în maşină. Tot respectul! Dar frustrarea vremurilor apuse se mai simte. La fel şi revolta. Mai mult în vorbe decât în versuri...
10. Dar nu puteam uita cel mai important lucru. mai presus de cuvinte a fost muzica. Şi cele zece întâmplări ciudate şi o minune, cu pictorii miraţi, cu cele zece zile absurde... şi cu cele zece vieţi... stele, lacrimi înnodate, lumina de la ele, castele...ape... cerul...şapte zâne, licurici, speranţe-n noapte, piticii din poveste, nouă magi...comorile din suflet... de la el, pentru noi, toate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu