Legea lui Mazăre în gura lui Tramudana

Cel care poartă vorba de colo-colo în Primăria Constanţa, stimabilul Liviu Tramudana funcţionează după mai multe legi. Asemenea unuia care nu ştie care-i este crezul, Tramudana al nostru crede când în legea-lege, când în legea şefului mazăre.

Că doar, na, ca un bun subaltern care se află, domnu` Liviu, fost ziarist aşa cum se laudă, ştie să gâdile orgoliul şefului mai bine ca oricine. Iar acesta nu se sfieşte să-l admonesteze folosind cuvinte nu tocmai ortodoxe, în cele mai ciudate împrejurări. În orice caz, putem să admirăm loialitatea purtătorului de cuvânt. Liviu al nostru crede că tot ce spune şeful Radu este sfânt. Şi, în consecinţă răspunde prompt: „Nu vă pot spune nimic! Trebuie să faceţia dresă pe 544. Aşa a spus primarul!“. am încercat să îi explicăm că un reportaj nu se face din date seci. Că actul jurnalistic, pe care se laudă atât de mult că îl cunoaşte, se face pe teren, nicidecum citind un răspuns cu spicuiri din reguli făcute anapoda. Dar, să vă explic. Ieri, colega mea Ştefania a încercat să stea de vorbă cu ion Pilat, şeful Direcţiei de Servicii Publice din cadrul Primăriei. Repet, pentru un reportaj, nicidecum pentru o ştire seacă. Distinsul domn a ţinut să o repeadă şi să o trimită în braţele lui Tramudana. Însă, Liviu nu poate acţiona după propria-i vrere şi a cerut ca un roboţel setat să scoată pe guriţă aceleaşi fraze, o adresă oficială din partea ziarului, în care să solicităm informaţiile care ne interesau. Pentru a mă lămuri (pentru că nu înţelegeam care este secretul în acest subiect, de ce nu poate sta un om al primăriei de vorbă cu presa, ş.a.m.d.) l-am contactat telefonic pe „fericitul“ purtător de cuvânt. „Dar aşa a zis primarul“. „Ce anume?“, întreb eu. „Păi să se trimită adresă. Că aşa este legea privind accesul la informaţiile de interes public. O ştiu pe de rost“. Domnul meu, pe lângă faptul că vă credeţi ziarist în condiţiile în care nici măcar comunicate de presă nu prea scrieţi, v-aş ruga să-l invitaţi pe şeful dumneavoastră să vă fie alături atunci când veţi lectura Legea 544 din 2001. dacă nu, aşa cum v-am spus şi în timpul convorbirii telefonice, voi avea eu grijă ca Radu mazăre să primească legea în mail, pentru că Internet există, cu siguranţă şi în Brazilia. Dar până atunci, dragă domnule fost ziarist, cel care spuneţi că aţi scris de v-aţi rupt, numai că noi nu am reuşit să citim nimic, vă redau eu câteva pasaje din celebra lege pentru care s-a luptat Mona Muscă.
Art. 2 alin. b: „prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau modul de exprimare a informaţiei;“
Art. 3.: „Asigurarea, de către autorităţile şi instituţiile publice, a accesului la informaţiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relaţii publice sau al persoanei
desemnate în acest scop“.
Art. 8. – (1): Pentru informaţiile solicitate verbal funcţionarii din cadrul compartimentelor de informare şi relaţii publice au obligaţia să precizeze condiţiile şi formele în care are loc accesul la informaţiile de interes public şi pot furniza pe loc informaţiile solicitate“.
Art. 15. – (1): „Accesul mijloacelor de informare în masă la informaţiile de interes public este garantat. (2): „Activitatea de culegere şi de difuzare a informaţiilor de interes public, desfăşurată de mijloacele de informare
în masă, constituie o concretizare a dreptului cetăţenilor de a avea acces la orice informaţie de interes public“.
Art. 21. – (1): „Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinara a celui vinovat“.
Acum spuneţi-mi dumneavoastră: ar trebui să fac o adresă pe Legea 544 pentru a vă cere sancţionarea? Sau ar trebui să înţelegem că şefu-i şef şi legea lui e mai bună decât aia adevărată? Aşa, deontologic vorbind. Că doar discutăm ca între ziarişti. Sau, pardon, numai voi sunteţi ziarişti... Liviu Tramudana, Radu Mazăre...

Aş putea fi viitorul Mircea Badea :))

Scorul tau: 6/13.

6-9 intrebari Destul de aproape sa fii noul Mircea Badea dar in continuare departe. Probabil ca intr-un meci direct ai putea sa il bati si pe Doroftei. E bine ca poti sa faci asta ... ai cu ce sa te lauzi colegilor de generala!

vedeţi cât de Mircea Badea sunteţi: http://invita.ro/quizzes/Cat-de-Mircea-Badea-esti/

fuuuunnnyyyy

If vodka was water..And I was a duck..I`d swim to the bottom, And never come up..But vodka`s not water and I`m not a duck, So grab me a bottle and shut the fuck up!!

;))

Printesele mor de leucemie

Astazi am vazut cei mai frumosi copii din lume. Au cearcanele pana la brau si ochii imbatraniti de citostatice. Oricat de cinic ar suna, e ca la un concurs in care Miss Frumusete va castiga... MOARTEA. Cei mai frumosi ochi din lume, cele mai minunate zambete se hranesc azi cu otrava din citostatice. Varsta limita admisa: cinci anisori. Majoritatea cazurilor: copii singuri la parinti. Pe lista mortii se afla si Ramonica. Ochii ei atarna cel mai greu... Si de frumusete, si de durere...

de Raluca BOTEZATU

LA HOTARUL DINTRE VIATA SI MOARTE

Astazi am invatat ca printesele mor cu bagheta in mana si cu diadema colorata din carton pe capul rotund, chelit de citostatice. Astazi am fost la Ramona!
Dupa o discutie interminabila si cretina cu paza de la Spitalul Fundeni, care nu te lasa sa patrunzi in incinta cu aparat de fotografiat, de teama sa nu imortalizezi zoiul din "unitate", am ajuns pe culoarul printeselor. Imaginati-va cea mai perfecta familie din lume: tata, mama si o fetita dulce cu gurita trista si falcute suparate! Punctia facuta astazi a doborat-o, iar zecile de grame de medicamente pe care le ingereaza zilnic o?intuiesc la hotarul dintre viata si moarte.

"Ii placea viata mai mult decat orice. Era un copil perfect sanatos care adora sa se joace. Cam cu o luna inainte sa o internam a inceput sa spuna ca o dor piciorusele. I-am facut radiografie, nu i-a gasit nimic. Apoi analizele de sange... Pe 27 iunie a implinit cinci anisori, a suflat in lumanari, iar pe 28 am luat analizele de sange si am mers cu ele la doctorul de familie. Cand a vazut doctorul analizele, s-a speriat: ne-a zis ca maduva spinarii nu mai functioneaza deloc. Ne-a trimis la Spitalul ?Grigore Alexandrescu? pentru niste investigatii mai amanuntite. Acolo, la o ora dupa recoltarea probelor, ne-au sunat sa venim urgent pentru internare. Din clipa aceea mi-am dat seama ca este ceva foarte grav. A doua zi i-au facut punctie. Rezultatul a fost devastator: leucemie acuta limfoblastica. Ne-au trimis la Fundeni si stam aici de 40 de zile." (Dan Elian, tatal Ramonei)

15% SANSE DE VIATA

Sansele de viata ale Ramonei au scazut fulgerator de la 80% la 15%, dupa o luna intreaga de tratament cu citostatice. In urma punctiei facute in data de 29 iulie a rezultat: 35% limfoblasti in maduva osoasa, in loc de maximum 5%, ajungandu-se la concluzia ca maduva nu a produs nimic, iar citostaticele nu au avut niciun efect. Tratamentul Ramonei a fost inlocuit astfel cu transfuzii cu masa eritrocitara si trombocitara, antibiotice si Neupogen. Ramona a inceput totodata un tratament naturist pe baza de miere de albine de la clinica "Nova Vita" din Belgrad, tratament care costa 750 de euro pe luna. Singura sansa a Ramonei intr-un spital din Romania ar fi reluarea unui tratament cu citostatice cu risc foarte mare si cu sanse de reusita in jur de 15%. Riscul este atat de mare incat poate muri oricand de infarct, blocaj renal sau insuficienta hepatica, iar in caz de reusita, organismul va ramane iremediabil afectat.

"PENTRU EA, AS CERSI SI IN PIATA ROMANA!"

Dumnezeu i-a ales pe cei mai frumosi parinti din lume pentru Ramona. Un cuplu de o frumusete ce-i determina si pe cei mai catraniti dintre oameni sa intoarca dupa ei capul pe strada. In ciuda durerii atroce ce le arde sufletul in fiecare zi, degaja o caldura si o intelegere umana ce-ti confisca inima, transformandu-te intr-un soi de ruda a lor de gradul unu. Mama nu se desparte o clipa de Ramonica, careia ii sopteste neincetat la ureche ca nu trebuie sa uite cat de mult o iubeste. Tatal Ramonei, Dan Elian, are 57 de ani si o viata de roman. Pentru el, Ramona a venit tarziu, dar a fost darul ce i-a binecuvantat viata. Omul asta, caruia nu ii dai mai mult de 40 de ani, a trait cat pentru trei destine. Ramona este al doilea copil al sau pe care il vede murind. Primul, un baietel provenit din prima casatorie, a murit la trei anisori, din incompetenta unor medici al caror unic sfat pentru parintii devastati de durere a fost: "Aaa, eu zic sa puneti de altul!" Dan si-a revenit teribil de greu, relatia cu sotia s-a destramat. Tarziu, foarte tarziu dupa aceea, s-a hotarat sa-si refaca viata. Si a facut-o ca la carte, urmand regulile Bisericii, cu post, rugaciune, spovedanie, nunta si botez binecuvantate de preot. Acum, Dan trece prin cea mai grea incercare a vietii lui, din care e musai sa iasa invingator. "Acum am un singur lucru in minte. E un motor care ma tine in viata: sa fac tot ce-mi sta in putinta pentru Ramona! Nu vreau decat un singur lucru: sa merg cu Ramona pana la capatul pamantului. Pur si simplu nu sunt eu, sunt dedublat. Sunt un robot care nu face decat chestia asta. Eu nu am voie sa plang! Credeti-ma ca ajung acasa, sting luminile, intru pe calculator si caut clinici si tratamente. Sting luminile sa nu vad jucarele sau alte lucrusoare de-ale ei. Dimineata ma trezesc si merg la serviciu. Cum ies la patru, ma duc la ea la spital, unde stau pana la zece. Tot weekend-ul mi-l petrec cu ea. Eu practic nu apuc sa stau si sa ma uit foarte bine in casa, fiindca, daca as sta si as vedea toate jucarelele si tot ce-i acolo, n-as rezista. Este crunt! Atata timp cat exista o sansa, chiar si acele 15% cat mi-a zis doamna doctor, eu mi le duc pana la capat. Si daca mai erau 5%, tot mi le jucam. Acum as face orice, orice, as cersi si in Piata Romana, pe cuvantul meu de onoare."

150.000 DE EURO PENTRU VIATA RAMONEI!

Sansa Ramonei ar fi un tratament la o clinica din strainatate si transplantul de maduva. Numai in primele patru luni, tratamentul ajunge la suma de 50.000 de euro, iar costul unui transplant medular este de 100.000 de euro. Sumele sunt enorme pentru bugetul familiei Elian: mama Ramonei nu mai lucreaza, practic s-a mutat la spital, pentru ca fetita are nevoie de ingrijire permanenta. "Daca s-ar putea face acum un transplant ca eu sa mor si ea sa traiasca, l-as face. Eu n-am nici macar o casa, sa zic: dom?le, eu casa asta o vand. Platesc niste rate la ICRAL pentru o casa de prin 1934. Nici nu vreau sa ma gandesc ce-ar insemna un cutremur! Pot sa o vand abia dupa 10 ani, iar la salariul meu, mai mult de 3.000 de euro nu-mi da nicio banca. Numai tratamentul trebuie facut trei ani de zile, plus ca te tine sub observatie pana la 5 ani. Inseamna foarte multi bani, foarte multe emotii, pentru ca oricand boala asta parsiva se poate intoarce. Niciodata nu poti sa spui: gata, domnule!, s-a vindecat. Sigur, multi au reusit. Sigur, sunt contorizate numai reusitele, dar cati nu mai sunt... Numai de cand suntem noi in spital au murit trei copii. La copiii mici, leucemia este o chestiune de zile. Brusc se acutizeaza si..." (Dan Elian)

IN BASMELE DE AZI, PRINTESELE MOR

In salon: trei patuturi, unul dintre ele ocupat in totalitate de jucarii! Langa trupusorul chinuit al Ramonei zace un patut in care isi traieste "procentele" de viata o alta printesa - toti cei prinsi in chingile citostaticelor traiesc o viata spanzurata de firicelele invizibile ale unor procente seci, dar criminale. Este imbracata intr-o rochita involanata de domnisoara de onoare la o nunta bogata. Buclele blonde de printesa mica au castigat deocamdata lupta cu otravurile turnate hulpav in venisoarele subtiri, spre a-i ucide boala. Jucariile plang abandonate de jur-imprejurul copiilor pe care suflarea duhnitoare a mortii i-a maturizat, imprumutandu-le ceva din privirile nostalgice ale octogenarilor.

Daca veti simti vreodata ca o durere va frige creierii sau va despica sufletul, tratati-o cu ironie, catalogati-o drept "pitica", ganditi-va la copiii care mor si la parintii care ii privesc zilnic... murind.

NUMERE DE CONTACT:
0730.11.74.88; 0722.83.99.99-DAN ELIAN
BRD-SUCURSALA TRIUMF BUCURESTI
CONT IN RON: RO30.BRDE.445S.V169.8522.4450
CONT IN EURO:
RO93.BRDE.445S.V169.8590.4450
CONT IN USD: RO83.BRDE.445S.V169.8610.4450
COD SWIFT: BRDEROBU
TITULAR CONT: ELIAN DAN DAVILA
WEBSITE: www.salveazaoviata.ro

Sursă: http://www.qmagazine.ro/nimeninuesingur/

Let it shine

chasing cars

Constantin Cumpănă: „Ar fi bine ca Mazăre să îşi aducă aminte că a fost în aceeaşi postură“

„Ziaristul nu trebuie pedepsit aşa, el este ca o pasăre liberă“

Unul dintre cei mai vechi ziarişti ai Constanţei, fost coleg de redacţie cu actualul primar al Constanţei, îşi spune opinia în ceea ce priveşte războiul pe care Radu Mazăre l-a pornit împotriva libertăţii de exprimare. Constantin Cumpănă a fost, alături de primarul Mazăre, inculpat într-o speţă asemănătoare cu cea în care a fost condamnată ziarista Feri Predescu.

Ce părere aveţi în legătură cu faptul că ziarista Feri Predescu a fost condamnată de instanţă să-i plătească lui Radu Mazăre daune 500 de milioane de lei?

Ce să spun? Am luat la cunoştinţă acest fapt. Am rămas uimit că s-a ajuns aici. Pot să spun un singur lucru: ar fi bine ca Radu Mazăre să îşi aducă aminte că a fost exact în aceeaşi postură, alături de mine, în 1996, şi că atunci, într-o proporţie covârşitoare, presa, oamenii politici... de fapt, mai întreaga societate a fost alături de noi şi a acţionat în consecinţă. Noi am ajuns la Strasbourg şi, după 8 ani şi 4 luni, am câştigat.

Aveţi de gând să semnaţi petiţia online împotriva deciziei magistraţilor în „cazul Feri Predescu?“

Sigur că voi semna. Este vorba de presă până la urmă, de libertatea de exprimare. Vorbim despre o sumă mare pentru un ziarist. Şi trebuie să ţinem cont de faptul că în lumea asta contează mult calitatea ziaristului. Ziaristul nu trebuie pedepsit aşa, el este ca o pasăre liberă.

Aţi fost alături de Radu Mazăre încă din primii ani în presă. L-aţi ajutat şi l-aţi îndrumat. Credeţi că a urmat o cale bună?

Poate că este mult spus. Eu ştiu că mi-am urmat calea mea. Şi mai ştiu că în situaţii de genul ăsta nu mai contează dacă te cheamă Feri Predescu, Sorin Roşca Stănescu, Ion Cristoiu, Ion Iliescu sau Radu Mazăre. Un lucru este clar: un ziarist nu trebuie să suporte aşa ceva.

Atunci, în ’96, aţi avut susţinerea societăţii civile?

Îmi aduc aminte că, atunci când eu şi Radu Mazăre am fost condamnaţi, Ion Cristoiu a scris un editorial foarte dur la adresa noastră, în Evenimentul Zilei. Cu toate că şi el păţise la fel şi trebuia să plătească o sumă apropiată de cea pe care trebuie să o dea Feri Predescu.