În plină şedinţă de Consiliu Local, primarul Radu Mazăre a avut o revelaţie: „Tot oraşul acesta a fost făcut de părinţii noştri!". S-a revoltat, s-a înroşit, s-a răstit şi a lăsat întreg Consiliul... mască.
Episodul nu a fost discutat, nu s-au pus întrebări, nu s-a parlamentat pe această temă. Dar eu nu pot să nu întreb: dragă primarule, ce au făcut părinţii tăi pentru oraşul acesta? Părinţii tăi cu buletine de Bucureşti au muncit vreo secundă pentru bunăstarea urbei de la malul mării? Din câte am auzit eu, şi nu cred că mi-au ajuns zvonuri mincinoase la urechi, soţii Mazăre nu prea vă aduceau, pe voi, cei trei flăcăi, la mare în vacanţă. O făcea o familie de prieteni care nu avea copii. Familie despre care ai recunoscut emoţionat că încă o ajuţi cu bani şi că îţi sunt ca nişte părinţi. Deci, nu ştiu de câte ori au venit Ştefan şi Gabriela Mazăre pe plaiurile nisipoase ale Constanţei însă este cert: nu au făcut nimic pentru oraşul acesta. Am vrut să te întreb ieri exact acest lucru: cum a contribuit familia Mazăre la dezvoltarea Constanţei? Însă răspunsul tău infatuat mi-a înflorit în imaginaţie şi m-a făcut să renunţ. „Pe mine", mi-ai răspuns în mintea mea la întrebarea care m-a măcinat de-a lungul întregii şedinţe de Consiliu Local. Tu eşti „binele" pe care l-au dat părinţii tăi oraşului? Sunt absolut convinsă că acesta îţi este crezul. Ştiu câteva persoane care te-ar contrazice cu argumente, nu cu vorbe în vânt. Şi nu poţi reclama faptul că cineva îşi doreşte binele constănţenilor, chiar dacă nu este pe placul tău apoi să şopteşti la urechile unui angajat zâmbăreţ: „Ce prost mai e şi acesta". Prostul despre care spui tu este departe de a-mi fi simpatic. Însă, „prostul" acela a ridicat o problemă pe care tu nu o vezi. Nu plăteşti oamenii informaţi cu puii, făina şi uleiul. Nu îi poţi mitui pe cei tineri, care citesc, văd, observă. Îi orbeşti doar pe cei neputincioşi. Însă, aceşti bătrâni care nu te pot vedea în esenţă, sunt cei care au făcut ceva pentru Constanţa. Asta spre deosebire de tine şi de familia ta. Pentru tineri spui că faci locuinţe ieftine pe care să şi le poată permite, însă atunci când ai fost întrebat cum un tânăr cu mai puţin de opt milioane salariu ar putea să-şi permită un apartament „ieftin", ai zis că nu-i nici o problemă. Tinerii au cheltuieli, poate au 100 de euro lunar, dar de unde avans, domn' primar. Le dai mata?! Vând prietenii câteva terenuri şi dau pomană la tineri? Nu cred că se va întâmpla asta. Aşa că, înainte să-i plângi pe ceva pentru Constanţa, întreabă-te cine o să te plângă pe tine...
vineri, 2 octombrie 2009
joi, 1 octombrie 2009
songs for a lifetime
am primit o leapşă.
cum nu mă pot gândi la o singură melodie voi face un top 5. fără ordine, ci aşa cum mi-au venit în gând piesele :)
duminică, 27 septembrie 2009
joi, 24 septembrie 2009
Draghici si taxa pe moarte
Citesc, ieri de dimineaţă, într-un material din presa locală: consilierii locali vor vota în şedinţa din septembrie un proiect de hotărâre ce vizează aprobarea unei taxe de acces în Cimitirul Central pentru maşinile firmelor de servicii funerare.
Super tare! Nu?! Cu alte cuvinte, dacă nu dorim să fim purtaţi în braţe pe ultimul drum, familiile noastre vor plăti în plus şi transportul motorizat până la groapă. Că doar cei de la pompele funebre nu vor face discount şi vor plăti din propriile buzunare benzina, timpul, angajaţii, taxa ş.a.m.d. Oricum, substratul problemei este altul. Cimitirul central este administrat de un „mare" om, „mare" caracter, pe numele său Dumitru Drăghici. Legăturile sale cu cei aflaţi la conducerea oraşului, în special cu primarul Radu Mazăre, nu cred că mai contează în secunda asta. Însă, ceva nu voi uita vreodată. La un moment dat, într-o discuţie despre numitul Drăghici mi s-a spus: „Cine pune mâna pe un cimitir pe atâţia ani?!". Numai un norocos - a fost concluzia mea şi a interlocutorului meu. De-a lungul timpului, nea Mitică a făcut diverse chestii prin locul de odihnă veşnică. A pus frumuşel camere de filmat, paznici şi un gard de fier cât o zi de post. Se uită la tine lung când intri în cimitir, de parcă se întreabă ce cauţi pe acolo. Domnu' Drăghici are şi o firmă, pe numele său Clares. Dar nu este singura afacere pe care o deţine. Una peste alta, afaceristul vrea să pună mâna pe tot ce înseamnă înmormântare în Central. Aşadar, dacă ai orice problemă, te ajută nea Drăghici. Cavou, sacou, groapă sau sicriu... le iei de la nea Mitică, fără probleme. Că doar ce sens are să mai ia şi alţii bănuţii? Aşa se facă că au existat cazuri în care, dacă o familie a dorit să-şi îngroape pe cineva drag în sicriu luat de la altă firmă decât cea a lui Drăghici sau şi-a dus decedatul la groapă cu maşină închiriată de la o altă firmă, a ieşit scandal şi nu au fost lăsaţi să intre în cimitir. Că doar, deh, e moşia lu' nea Drăghici. Căruia i-am auzit şi povestea. Cum a fost adus el băiat tânăr de la ţară, şcolit pe la profesionalele oraşului, apoi a muşcat mâna care l-a hrănit şi a devenit mare boier. Cine se mai poate lăuda că e stăpân peste cimitir? Doar el, preaputernicul Dumitru Drăghici. Când o să ceri şi taxa pe mort, domnule afacerist? Că doar eşti mare moşier, eşti stăpân peste cavouri!
PS: Între concesionar şi proprietar este o diferenţă
Super tare! Nu?! Cu alte cuvinte, dacă nu dorim să fim purtaţi în braţe pe ultimul drum, familiile noastre vor plăti în plus şi transportul motorizat până la groapă. Că doar cei de la pompele funebre nu vor face discount şi vor plăti din propriile buzunare benzina, timpul, angajaţii, taxa ş.a.m.d. Oricum, substratul problemei este altul. Cimitirul central este administrat de un „mare" om, „mare" caracter, pe numele său Dumitru Drăghici. Legăturile sale cu cei aflaţi la conducerea oraşului, în special cu primarul Radu Mazăre, nu cred că mai contează în secunda asta. Însă, ceva nu voi uita vreodată. La un moment dat, într-o discuţie despre numitul Drăghici mi s-a spus: „Cine pune mâna pe un cimitir pe atâţia ani?!". Numai un norocos - a fost concluzia mea şi a interlocutorului meu. De-a lungul timpului, nea Mitică a făcut diverse chestii prin locul de odihnă veşnică. A pus frumuşel camere de filmat, paznici şi un gard de fier cât o zi de post. Se uită la tine lung când intri în cimitir, de parcă se întreabă ce cauţi pe acolo. Domnu' Drăghici are şi o firmă, pe numele său Clares. Dar nu este singura afacere pe care o deţine. Una peste alta, afaceristul vrea să pună mâna pe tot ce înseamnă înmormântare în Central. Aşadar, dacă ai orice problemă, te ajută nea Drăghici. Cavou, sacou, groapă sau sicriu... le iei de la nea Mitică, fără probleme. Că doar ce sens are să mai ia şi alţii bănuţii? Aşa se facă că au existat cazuri în care, dacă o familie a dorit să-şi îngroape pe cineva drag în sicriu luat de la altă firmă decât cea a lui Drăghici sau şi-a dus decedatul la groapă cu maşină închiriată de la o altă firmă, a ieşit scandal şi nu au fost lăsaţi să intre în cimitir. Că doar, deh, e moşia lu' nea Drăghici. Căruia i-am auzit şi povestea. Cum a fost adus el băiat tânăr de la ţară, şcolit pe la profesionalele oraşului, apoi a muşcat mâna care l-a hrănit şi a devenit mare boier. Cine se mai poate lăuda că e stăpân peste cimitir? Doar el, preaputernicul Dumitru Drăghici. Când o să ceri şi taxa pe mort, domnule afacerist? Că doar eşti mare moşier, eşti stăpân peste cavouri!
PS: Între concesionar şi proprietar este o diferenţă
vineri, 18 septembrie 2009
song of the day
If I could hold you One More Time
Like in the days when you were mine
I'd look at you
Till I was blind
So you would stay
I'd say a pray each time you smile
Cradle the moments like a child
I'd stop the world if only I
Could hold you one more time
Abonați-vă la:
Postări (Atom)