vineri, 17 februarie 2012

Ce am mai gătit: Panzerotti







Parcă ne era poftă de pizza, dar parcă nu. Aşa că am făcut Panzerotti. Am învăţat reţeta de la prietena mea, Mihaela.
Se face o cocă de pizza. Nu ştiu să spun cantităţi, pentru că eu le pun pe toate, cum se spune, "după ochi“. Făină (cam jumătate de kg), drojdie, un ou, ulei de floarea soarelui şi ulei de măsline. Punem drojdia (eu pun drojdie uscată, un pliculeţ, adică 7 gr), cu puţin zahăr, puţină făină şi apă, până face bulbucele. În făină facem o "gropiţă“ în care punem drojdia dospită, un ou, o lingură de ulei de floarea soarelui, una de ulei de măsline, puţin zahăr şi sare. Amestecăm şi apoi începem să punem apă călduţă până ne iese o cocă nu foarte tare, maleabilă. Lăsăm la crescut, la cald. Eu, când nu am timp, recurg la o "şmecherie“: am deasupra aragazului un raft. Aşa că pun castronul cu cocă pe acel raft şi dau drumul la foc. Coca creşte mai repede.
Umplutura: eu am luat muşchi file, caşcaval şi măsline. Dăm prin răzătoare caşcavalul, tăiem în cubuleţe mici muşchiul file (puteţi face şi cu şuncă presată sau ce vă place. cărniţa poate fi dată şi ea prin răzătoare) şi le amestecăm pe toate, alături de măsline, cu suc de roşii. Să nu uităm: la final punem sare, piper şi condimente (eu am pus busuioc şi oregano). Din coca crescută facem biluţe nu foarte mari şi mai lăsăm 10 min la crescut. Întindem biluţele de cocă. Cum? Ca la şuberec, brânzoaice sau alte mâncăruri asemenea. Mie îmi place să le întind cu mâna, prin presare, dar, probabil, recomandat este să se întindă cu făcăleţul. Am pus umplutura pe foaia formată şi am închis "plăcinţica“. Marginile trebuie să fie lipite bine. Eu mă ajut de furculiţă pentru a le... sigila. Panzerotti se pot prăji sau se pot coace la cuptor. Eu am ales cea de-a doua cale. Tava se unge cu ulei de măsline, se aşează frumuseţile şi se bagă la cuptor. Sunt gata relativ repede. A, eu le-am uns şi cu ou bătut, dar nu înainte să le dau şla cuptor, ci cu vreo 10 min înainte să le scot.

Sunt delicioase. Pot fi mâncate fără griji şi a doua zi, încălzite sau nu. Practic, sunt mici pizza calzone.

Enjoy!



joi, 16 februarie 2012

Pauză de linişte - Tribul

Maturitatea ne distruge carapacea dulce a copilăriei, oricine ştie asta. Dureros, cu o încrâncenare resimţită la nivel fizic, trecem de la statutul de copil la cel de om mare mai târziu, parcă fugind de viaţă, de tumultul ei, parcă jucându-ne cu destinul. Totuşi, pierdem lupta, suntem învinşi şi, vrând, nevrând, trecem prin toate: durere, dezamăgire, fericire, iubire, dorinţă carnală, decădere, frenezie, îngrijorare, dorinţa de a aparţine, de a fi al cuiva şi de a avea pe cineva, de a procreea şi de a-ţi întări poziţia în cadrul "tribului“. Familia, aşa cum o percepem la maturitate, este, cu siguranţă, varianta modernă a tribului. Şi tot odată cu maturitatea înţelegem că în viaţă oricine se schimbă. Chiar şi noi. Chiar şi eroii copilăriei noastre. Realizăm că viaţa ţi-o faci şi ca un lup singuratic, şi fără haită, şi în afara tribului. Că, uneori, moştenirile rămân doar la nivel genetic şi că, orice ai face, cineva va profita de încrederea ta. Poate că aşa te mai maturizezi puţin, poate că este parte a procesului.



marți, 14 februarie 2012

Ce am mai gătit: Prăji de Valentine's




Am făcut cea mai bună prăji cu ciocolată. Am luat reţeta de aici
http://www.leblogpiquant.com/2012/02/cea-mai-buna-prajitura-cu-ciocolata.html. A mea nu este atât de neagră pentru că nu am pus ciocolată neagră, ci ciocolată cu lapte şi am scăzut o idee cantitatea de zahăr. A ieşit ea mai decolorată însă... este DELICIOASĂ! Mai ales că e făcută cu muuultă dragoste :D

vineri, 10 februarie 2012

Ce am mai gătit - Brioşe cu nucă de cocos




Am luat reţeta de aici: http://2sisterskitchen.blogspot.com/2011/09/briose-cu-nuca-de-cocos.html
nu ştiu de ce, dar nu prea au crescut. oricum, sunt f bune. în loc de glazură am pus Nutella cât încă erau calde şi am mai băgat puţin la cuptor ca să se topească. cred că, totuşi, trebuia să pun mai multă compoziţie în forme. dar, aşa cum spuneam, ori nnu au crescut, ori am crezut eu, eronat, că vor creşte mai mult. în orice caz, merită încercate. se fac repede, uşor şi sunt minunate :)


joi, 9 februarie 2012

Eşti glasul ce-l aud când totu-n jur a tăcut



M-acoperi, mă-nţelegi, mă strângi, mă încălzeşti
Mă faci să cred că-n doi e mult mai greu să pierzi