duminică, 4 mai 2008

Bătăi de joc electorale



Zilele trecute mă uitam la ştiri. M-a izbit în moalele capului imaginea bătrânilor care se îmbulzeau pentru 3 (trei) mici.

Sincer vă spun, mi se pare inuman să foloseşti nefericirea şi sărăcia unor oameni pentru a obţine voturi. Într-adevăr, se spune că întotdeauna scopul scuză mijloacele. Însă, din punctul meu de vedere, nu şi în cazurile astea. Înavuţirea pe care jilţul Primăriei ţi-o aduce nu este un motiv tocmai bun pentru a beşteli nişte oameni bătrâni. Buni, răi sau cum or fi ei. Pentru că nu bunătatea sau răutatea le discutăm acum, ci modul în care politicienii mioritici aleg să-şi prostească alegătorii. În definitiv este o alegere.
Nu ştiu cine a inventat micul electoral. Şi nu înţeleg de unde a pornit toată nebunia asta cu concertele dinainte de alegeri, cu interminabilele cozi piperate cu îmbrâncituri, pentru a ajunge la un mic copt pentru un vot. Micu’ şi votu’. Cam ăsta ar trebui să fie sloganul comun al tuturor candidaţilor, indiferent de culoare politică, de crez sau de strategiile alese.
Cineva îmi spunea, în urmă cu ceva vreme, că adoră perioada electorală. Tonul ironic exprima faptul că doar acum, în anul alegerilor, ne bucurăm de chiolhanurile electorale. Că, în anii de domnie ai câştigătorului, nu mai pupăm, decât aşa... ocazional, câte un mic sau o halbă cu bere. Mi se pare stupid, vă jur!
De ce trebuie să punem atât de mult accent pe sărăcia bătrânilor noştri? mă întreb. Eu aş zice, mai degrabă, stimaţi politicieni, să faceţi ceva în sensul ăsta. Să le daţi pensii mai mari şi medicamente pentru bolile care-i chinuiesc. Să le asiguraţi un trai decent şi o moarte demnă. Să nu-şi mai ducă ultimele suflări îngreunaţi de gândul că nu au rudele cu ce să-i înmormânteze.
Şorţuri inscripţionate cu sigla vreunui partid aveau nevoie gospodinele? Sau materia primă pentru gătit le lipsea? Au nevoie de carne o zi pe an, când vă decideţi să le cerşiţi votul... sau coşul lor zilnic trebuie să conţină şi proteine, vreţi, nu vreţi?
Eu văd situaţia aşa, dragii mei candidaţi: cerşetorii sunteţi voi, nu ei. Penibili sunteţi tot voi, nicidecum cei care se îmbulzesc să prindă micul şi halba de bere. În aceeaşi ordine de idei, sunteţi malefici: contează scopul, niciodată mijloacele. Acum vă pun întrebarea: sunteţi pentru oameni sau pentru voi? Meritaţi voturile sau dispreţul nostru?

miercuri, 23 aprilie 2008

Lui Mazăre i s-a rupt... şi i s-a cusut la loc





Lume, lume! iubitul nostru primar este în mare suferinţă. s-a operat omu` de hernie inghinală. şi a apărut astăzi în conferinţă d epresă ca să-şi povestească, printre altele, oful. şi a explicat el presei cum de a ajuns la cuţit ca mielul în prag de Paşte. "Merg bătrâneşte . Asta mă doare cel mai tare. Mi s-a spus o lună să nu fac efort. După două luni chiar nu mai am nici o problemă. Puteam să mai stau aşa şi cu hernia, dar nu e bine să stai. La un efort foarte mare mi s-a rupt... Maţele sunt ţinute de o pieliţă, care se cheamă prapur şi ăla s-a crăpat aşa puţin şi când încordam abdomenul, doar când îl încordam... ieşeau aşa... se umfla pielea. Şi riscam ca să se crape mai tare. Şi atunci mi-au făcut o tăietură destul de mare, cam atâta şi a pus o plasă pe care au cusut-o, peste care creşte ţesutul. Este pur şi simplu o hernie de efort. (...) Am mai fost tăiat o dată de hernie la 14 ani. Am mai avut o ţeavă în picior, că am avut fractură de femur. Nu rămâne cu sechele. Mi-a pus plasa în două ca să reziste“.

Sărăcuţuuuu... chiar mi-e milă de el, vă jur! :P îmi întrebam acum colegii dacă nu cumva hernia asta se poate face şi de la o activitate sexuală foarte intensă. pentru că, să admitem că o fi de la sporturile extreme, însă nu trebuie să trecem cu vederea viaţa intimă a primarului. tinerel, holtei... edilul nostru cu nume de păstaie a tot apărut cu diverse duduiţe. cu care putem bănui că nu a jucat "păcălici“. însă, s-a mai plâns el: "Sport de noapte nu am voie două săptămâni". Haoleuuuu! mai rău ca la mănăstire. asta este abstinenţă adevărată pentru un om activ ca el. însă, primarul este convins că hernia inghinală a apărut din cauza efortului mare pe care îl face la practicarea sporturilor extreme, dar nu va renunţa la acestea. mazăre a mai dezvăluit că în aceste zile au probleme de sănătate şi doi dintre principalii săi... colaboratori ( a se citi PIONI). Fratele său, deputatul Alexandru Mazăre, se luptă cu o răceală puternică, iar viceprimarul Gabriel Stan este ţinut în casă de un vărsat de vânt. ce să zic, soarta... întâmplări demne de Săptămâna patimilor, dragii mei ...


pentru a înţelege mai bine boala primarului... iată ce ne învaţă site-ul www.romedic.ro


Hernia inghinala se produce atunci cand tesutul moale – de obicei din intestinul subtire - patrunde printr-o zona slaba sau o ruptura in peretele inferior al abdomenului. Umflatura care rezulta astfel este dureroasa – in special atunci cand bolnavul tuseste, se apleaca sau ridica un obiect greu.

Slabirea peretelui abdominal, responsabila de aparitia herniei inghinale, se produce la nastere cand membrana care captuseste peretele cavitatii abdomenului (peritoneul) nu se inchide complet.
Hernia inghinala poate surveni si pe parcursul vietii, cand muschii slabesc sau se deterioreaza datorita varstei, a activitatilor fizice epuizante sau a tusei care insoteste fumatul. Desi mai multi barbati decat femei sufera de hernie inghinala, nimeni nu este imun, nici copiii, gravidele si varstnicii.

Hernia inghinala nu este periculoasa in sine, dar poate duce la complicatii ce pun viata bolnavului in pericol. Din acest motiv, medicul poate recomanda un tratament chirurgical atunci cand hernia este prea dureroasa sau daca se mareste.

Vestea buna este ca operatia de hernie nu mai presupune efectuarea unei incizii abdominale largi, o perioada lunga de spitalizare si cateva saptamani de repaus la pat. In schimb, hernia inghinala poate fi operata cu ajutorul unei tehnici care foloseste mai multe incizii mici, ceea ce inseamna ca recuperarea este mai rapida si mai putin dureroasa.
şi dacă tot sunt în perioada Queen ... o dedicaţie pentru mazariot... FĂRĂ NUMĂR ;))


one year of love :)

luni, 21 aprilie 2008

Şi miniştrii dau şpagă?!


O agenţie de ştiri anunţa, ieri, că ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, se internează astăzi la Institutul de Fonoaudiologie şi Chirurgie Funcţională ORL „Prof. dr. Dorin Hociotă“ din Bucureşti.

Ministeriabilul va fi supus unei intervenţii chirurgicale. Operaţia va fi făcută de o echipă condusă de conferenţiar universitar doctor Viorel Zainea, care va fi împuternicit să comunice şi informaţiile referitoare la starea post-operatorie a ministrului Eugen Nicolăescu.
Ne pare rău pentru mai-marele Sănătăţii. Însă asta nu ne opreşte să ne întrebăm: oare va da şi Nicolăescu şpagă? Că doar şi el, ca tot românul, ar trebui să fie foarte obişnuit cu obiceiul mioritic al mitei. Aşa că, mă întreb eu, domn’ ministru va sări cu bănuţi în buzunarul infirmierei care îi va schimba plosca?
Îi va da el o ciocolată asistentei care îi va face injecţiile? Sau credeţi că va fi lăsat să ţipe după ajutor în toiul nopţii, fără a i se da vreun răspuns. Pentru că, să fim serioşi, oricine a trecut prin „jocul periculos“ al internării într-un spital din ţara asta ştie cum sunt trataţi pacienţii. Cu toţii cunoaştem foarte bine obiceiurile: plicul pentru doctori, bani în buzunarul halatului asistentei, dar şi pentru infirmiere. Ca să afli ceva, te duci tot cu bani sau cadouri, ca să se poarte frumos cu tine, trebuie să dai alte atenţii.
Însă, poate internarea în Săptămâna patimilor, pe care a planificat-o ministeriabilul, o avea vreun substrat electoral?
Toţi l-au blamat pe Băsescu atunci când a ales Austria pentru a se opera de hernie de disc. I-au sărit toţi în cap, cum că zugrăveşte o imagine urâtă sănătăţii româneşti, că nu are încredere în medicii de aici, că tocmai el, cel care ar trebui să fie de partea autohtonilor, alege străinii.
Uite că, acum, Nicolăescu îşi alege subordonaţii. Există, din nou, două variante: ori n-a vrut să plătească taxele de spitalizare pe undeva prin Occident şi i-a fost frică de faptul că procurarea formularului E 112 i-ar fi îngreunată sau i s-a părut mai comod să se lase tăiat de medicii din România. Plăteşte asigurări de sănătate, poate sta liniştit, i se aduce mâncare de acasă, are cine să aibă grijă de el...
Domn’ ministru, sper doar să nu treceţi prin chinurile unui pacient obişnuit. Să nu se uite sora medicală urât la domnia voastră, să nu vă repeadă medicul, să nu vi se facă rău atunci când toată lumea doarme. Sau, pentru binele Sănătăţii româneşti, sper să păţiţi toate astea. Poate atunci veţi înţelege...

joi, 17 aprilie 2008

De ce nu intră popa?


Zilele acestea au început preoţii să umble din casă-n casă pentru a sfinţi, cu ocazia sărbătorilor pascale. Numai că, toţi românii care se dau credincioşi până-n măduva oaselor, au ajuns să nu le mai deschidă uşile feţelor bisericeşti.
Sunt de învinuit? În nici un caz. Am asistat la o fază de genul ăsta săptămâna trecută. Eram la cineva acasă, iar, dintr-o scară întreagă de bloc, dacă au deschis vreo trei, poate patru, uşa preotului. Din reacredinţă? Nu. Ci doar din neîncredere. Revin la întrebarea mea: merită învinuit cel care nu mai are nici un pic de încredere în spusele şi în faptele preoţilor? Am povestit întâmplarea unei cunoştinţe şi, înainte de a-mi termina eu vorbele mi-a replicat: „Ce ţi se pare atât de ciudat? Uită-te câte fac preoţii din ţara asta. Uite ce exemple dau. Cum să mai ai încredere în ei?“
Explicaţia, ca şi reacţia, mi s-a părut absolut logică. Şi au început să-mi vină în minte zecile de exemple negative pe care numai preoţii de pe aceste plaiuri le oferă. Ca să nu mai spunem de cei din întreaga ţară. Că doar sunt ziarele împânzite de păţaniile lor absolut neortodoxe. Şi, ar mai trebui să ne încredem în spusele celor care se dau hărăziţii pe pământ sau ar trebui, în prag de sărbători, să ne ducem credinţa în Dumnezeu aşa cum ştim mai bine, fiecare în sufletul lui?
Pe de altă parte, m-am gândit la sutele de exemple de credincioşi făţarnici, care se duc în „casa Domnului“ cu feţe schimonosite de atâta... smerenie. Oameni care, pentru a-i face pe plac popii sunt în stare să spună orice, numai pentru a-şi primi partea de mântuire care li se cuvine.
M-am amuzat teribil când am auzit de-o .. tânără domniţă de vreo patruj de ani, care a minţit popa că are puţin peste 30. Şi asta tocmai când părintele venise să-i sfinţească locuinţa. Şi să-i spună de cele bune, să se roage pentru ea şi pentru cei din jurul ei. Ajunşi la discuţia legată de ani, donşoara n-a stat deloc pe gânduri şi, uitând de porunca care spune „să nu minţi“, i-a tras popii ditamai gogomănia de minciunică. Şi asta pentru simplul fapt că până acum, la vârsta asta, nu s-a măritat. Strajnic motiv, madam!
În cazul ăsta... să mă mai mir că nu primim popa-n casă? Hehe! Ne-aţi învăţat, luminaţilor, să fim ca voi! Înalţi moraliceşte în faţă şi josnici în esenţă.