joi, 1 octombrie 2009

songs for a lifetime

am primit o leapşă.

cum nu mă pot gândi la o singură melodie voi face un top 5. fără ordine, ci aşa cum mi-au venit în gând piesele :)











joi, 24 septembrie 2009

Song of the day

Draghici si taxa pe moarte

Citesc, ieri de dimineaţă, într-un material din presa locală: consilierii locali vor vota în şedinţa din septembrie un proiect de hotărâre ce vizează aprobarea unei taxe de acces în Cimitirul Central pentru maşinile firmelor de servicii funerare. 

Super tare! Nu?! Cu alte cuvinte, dacă nu dorim să fim purtaţi în braţe pe ultimul drum, familiile noastre vor plăti în plus şi transportul motorizat până la groapă. Că doar cei de la pompele funebre nu vor face discount şi vor plăti din propriile buzunare benzina, timpul, angajaţii, taxa ş.a.m.d. Oricum, substratul problemei este altul. Cimitirul central este administrat de un „mare" om, „mare" caracter, pe numele său Dumitru Drăghici. Legăturile sale cu cei aflaţi la conducerea oraşului, în special cu primarul Radu Mazăre, nu cred că mai contează în secunda asta. Însă, ceva nu voi uita vreodată. La un moment dat, într-o discuţie despre numitul Drăghici mi s-a spus: „Cine pune mâna pe un cimitir pe atâţia ani?!". Numai un norocos - a fost concluzia mea şi a interlocutorului meu. De-a lungul timpului, nea Mitică a făcut diverse chestii prin locul de odihnă veşnică. A pus frumuşel camere de filmat, paznici şi un gard de fier cât o zi de post. Se uită la tine lung când intri în cimitir, de parcă se întreabă ce cauţi pe acolo. Domnu' Drăghici are şi o firmă, pe numele său Clares. Dar nu este singura afacere pe care o deţine. Una peste alta, afaceristul vrea să pună mâna pe tot ce înseamnă înmormântare în Central. Aşadar, dacă ai orice problemă, te ajută nea Drăghici. Cavou, sacou, groapă sau sicriu... le iei de la nea Mitică, fără probleme. Că doar ce sens are să mai ia şi alţii bănuţii? Aşa se facă că au existat cazuri în care, dacă o familie a dorit să-şi îngroape pe cineva drag în sicriu luat de la altă firmă decât cea a lui Drăghici sau şi-a dus decedatul la groapă cu maşină închiriată de la o altă firmă, a ieşit scandal şi nu au fost lăsaţi să intre în cimitir. Că doar, deh, e moşia lu' nea Drăghici. Căruia i-am auzit şi povestea. Cum a fost adus el băiat tânăr de la ţară, şcolit pe la profesionalele oraşului, apoi a muşcat mâna care l-a hrănit şi a devenit mare boier. Cine se mai poate lăuda că e stăpân peste cimitir? Doar el, preaputernicul Dumitru Drăghici. Când o să ceri şi taxa pe mort, domnule afacerist? Că doar eşti mare moşier, eşti stăpân peste cavouri! 

PS: Între concesionar şi proprietar este o diferenţă

vineri, 18 septembrie 2009

song of the day



If I could hold you One More Time
Like in the days when you were mine
I'd look at you
Till I was blind
So you would stay
I'd say a pray each time you smile
Cradle the moments like a child
I'd stop the world if only I
Could hold you one more time

joi, 17 septembrie 2009

Minuţel de poezie

Vălul des mi-ascundea disperarea...

Vălul des mi-ascundea disperarea,
Faţa palidă, ochii fierbinţi...
Cu tristeţea-mi imensă ca marea
Am sfarşit prin a-l scoate din minţi.

Şi s-a dus pe o noapte cu lună –
Gura strînsă-ntr-un strîmbet amar.
Am fugit dupa el ca nebună,
Să-l ajung lîngă poartă măcar.

I-am strigat : «Numai eu sunt de vină.
Am glumit; dacă pleci, voi muri!»
Mi-a răspuns cu o voce străină,
Surîzînd: «Vezi că-i vînt. Vei răci!»

1911

Anna Ahmatova