song of the day

song of the day

Moralistele de la SPIT si tupeul jurnalistilor

Domniţele Virginia Ştefănică şi Carmen Trentea, ambele eliberate recent de obligaţiile conjugale, par a-şi fi găsit un drum comun în viaţă. 

Pe lângă faptul că Trentea i-a luat locul Virginiei atâta timp cât aceasta a fost plecată la Ministerul Mediului, trecând de la adjunctă la „plină", mai nou, face şi pe agentul imobiliar pentru proaspăt-întoarsa şefă. În orice caz, Trentea mi s-a părut ţâfnoasă de la bun început. Cum s-a urcat în fotoliul Ştefănicăi, cum a început să se ia la harţă cu presa... ostilă. Adevărul este că... săraca femeie a ocupat un loc lăsat vacant cu o grămadă de hibe. Printre altele, Virginia Ştefănică a făcut ce a făcut şi a asigurat viitorul unor prieteni, dându-le contracte pe la SPIT. Asta ca să nu mai punem la socoteală clienţii fideli ai instituţiilor constănţene conduse de PSD-işti, TV Neptun şi Telegraf. Apoi, a avut grijă şi de Ionuţ Barbu, prieten cu Elan al Răduleascăi şi cu Mazăre, şi i-a închiriat o clădire, în care a făcut un nou sediu al SPIT. Apoi, plecată la Bucureşti, se pare că a fost folosită pe post de Mata Hari (la figurat vorbind) modernă, un ghimpe în coasta lui Nemirschi, cel despre care ştia oricine că este de fapt mâna de fier Mazăre. Dar, cum Guvernul a căzut, Ştefănică s-a întors acasă, în scaunul încălzit de Trentea, la SPIT. Şi am descoperit noi cum că fosta fină a lui Nemirschi (Virginia) îşi vinde apartamentul de pe Lăpuşneanu. Numai că anunţul de pe Internet ne-o prezenta ca proprietară pe Trentea, însă acest fapt nu se pupa cu declaraţia de avere a adjunctei. Ce-i drept, nu se „lipea" nici pe actul declarativ al Virginiei, din punctul de vedere al suprafeţei, însă este clar că întreţinerea o plăteşte Ştefănică. Sau cel puţin aşa arată lista cu locatari. Ni s-a părut normal să le contactăm pe cele două, în ordinea intrării lor în scenă: Trentea, apoi Ştefănică. Numai că, vezi, Doamne, Carmen s-a ofuscat instant, şi, ca o doamnă de societate cum este, a tunat în microfonul telefonului: „Bă, da' nu vi se pare că aveţi cam mult tupeu?!". Ooo, câtă eleganţă! Apoi ne-am încercat norocul cu Virginia, care a fost mult mai rezervată şi a reuşit să păstreze un calm aparent. Măcar n-a ocolit răspunsul, ca în cazul prietenei sale, care a decretat că din gura domniei sale nu vom afla nicio informaţie. În orice caz, un aspect trebuie pus la punct. Când vine vorba despre tupeu, doamnele mele, vedeţi numai partea goală a paharului, dar nu şi pe cea plină cu faptele dumneavoastră. Afacerile, licitaţiile, averile pitite despre care se vorbeşte pe la colţurile instituţiei, închirierea de clădiri de la prietenii şefului... toate acestea pot fi încadrate fără probleme la capitolul tupeu. Dacă întrebările noastre, ale jurnaliştilor, vi se par deranjante, s-avem rezon... este firesc să vă sâcâie. Nu-i cam nasol să vezi că se află despre „manevrele" pe care le faci?! Acesta da tupeu!

song of the day

song of the night

song of the night

De la presedintele jucator la premierul dansator

Dacă despre Traian Băsescu s-a spus cu reproş că este preşedinte jucător, mă întreb ce s-ar spune despre Radu Mazăre dacă ar ajunge un premier dansator. 

Doar ştim că în ultimele zile, în vria desemnării noului prim-ministru, o grămadă de nume au fost vehiculate ca fiind cele mai cele pentru a ocupa scaunul lăsat liber de Boc. Modelul de premier tehnocrat poate a fost găsit. Sau poate că nu. În orice situaţie, economia ţării nu este tocmai roz. Destabilizată de criza politică, ţărişoara parcă stă să se surpe de la jumătatea buchetului de flori, aşa cum o descria Ana Blandiana într-una dintre poeziile-i. Adevărat este că buchetul ofilit al României zilelor noastre ne oferă o imagine dezolantă. România - ţara florilor de mucigai. Însă, singurii care par a da un drac pe situaţia actuală suntem noi, fraierii care-şi trăiesc zilele cu griji şi necazuri, care-şi planifică banii ca să le ajungă o lună întreagă şi care-şi bat capetele îndurerate cum să treacă... întregi peste ziua de mâine, peste ratele la bănci şi peste anunţatele scumpiri. Pentru că, în rest, clasa politică românească este foarte relaxată. Ce treabă aveţi voi, domnilor, că doar intraţi în campanie?! Dilaila, cum s-ar zice la mine-n cartier! Plimbări, băi de mulţime, chiolhane, şpriţuri şi tot tacâmul, timp de o lună. Cine nu şi-ar dori? Şi cred că de acum înainte toţi preşedinţii vor dori să fie jucători. Numai că unui astfel de şef de stat îi trebuie şi un premier pe măsură. Nu mare mi-a fost mirarea când, în noianul de variante oferite după prăvălirea lui Boc, a ieşit la iveală şi cel al lui Mazăre. Că, ce? Al nostru ca bradu' nu ar fi bun de prim-ministru? Că doar e tânăr, holtei, îi plac femeile blonde şi trabucurile maronii, face sporturi extreme şi este plimbat pe juma' de mapamond. Cam asta este „mapa profesională" a lui Radu Mazăre, mic la sfat, mare la stat. Sau era invers. Mă rog, nu mai contează. Cum le-o fi venit în minte tocmai dansatorul primar al Constanţei pentru jilţul de la Palatul Victoria, să-nnebunesc dacă-mi pot da seama. Ba mai mult, s-a spus că Răducu de Constanţa se va bate şi pentru şefia PSD-ului, dacă Geoană va ieşi preşedinte (dacă mă întrebaţi pe mine, poate sta liniştit, să se ducă în concediu, n-are pentru ce să se pregătească). Aşa să-i ajute Dumnezeu! Numai că, în toată vria, în plină furtuna electorală, în dezmăţul acesta mediatic, Măzărelul nostru stă cuminţel ca o fată de pension. Mai scoate el o vorbuliţă - două pe gură, mai pune în ziaru-i de suflet o reclamă la site-ul lui Sorin Oprescu şi este clar că nu ştie în ce ape să se scalde. Oricum, peste tot rechinii sunt la fel, iar DNA-ul este o săgeată otrăvită, pe care ar putea-o folosi oricine. În acest caz, primarul de Constanţa a decis: va dansa pe un car alegoric la carnavalul de la Sao Paolo, cu şcoala de samba Vai-Vai. Adică Hai-Hai, aşa cum chiar el ne-a tradus astă vară. Cu alte cuvinte, până în ianuarie, speră să fie liber de contract şi de obligaţii şi să dănţuiască cu duduile colorate... după cum zicea, negre „cum e cureaua de la ceas".