miercuri, 12 martie 2008

„Fetiţele“ au sărbătorit 8 Martie





Dacă, în mod normal, ne aşteptăm ca de 8 Martie să întâlnim peste tot femei puse pe distracţie, iată că oraşul nostru ne oferă surprize: la graniţa dintre Constanţa „nouă“ şi cea „veche“, în apropierea restaurantului Cin-Cin, minorităţile sexuale au sărbătorit şi ele Ziua Femeii.

Imaginea obscură pe care ţi-o oferă clubul Soul, binecunoscut pentru clientela cu înclinaţii sexuale mai... speciale, este foarte repede trecută cu vederea din cauza curiozităţii. Pentru că poveştile sunt multe, însă, până nu vezi cu ochii tăi, nu poţi crede. La intrare, un domn drăguţ, cu gesturi feminine, te invită să iei loc la o masă. Barul este plin? Îţi face loc lângă alţi clienţi. Că doar petrecerea este în toi, este Ziua Femeii. Ospătarul plinuţ, bălai şi cu părul prins în coadă parcă întregeşte imaginea preconcepută cu care ai ajuns acolo. Cu o voce suavă te interoghează cu privire la ce ai dori să consumi. Schimbă scrumierele des, aduce gheaţă dacă îl rogi, nimic nu pare să-l disturbe din activitatea lui, nici măcar aglomeraţia.

„Hai, regia, cu machiajul!“

Puţin după miezul nopţii, locul a fost luminat de o prezenţă supra-machiată: „vestitul“ travestit Katanga, membru/ă al/a trupei Soul, singura formaţie de gen din Constanţa. „Hai, fetele, că este ziua noastră“, a răcnit la microfon bărbatul-femeie. Îmbrăcat în port popular, travestitul a început programul artistic cu celebra melodie „Mama mea e florăreasă“. „Haideţi, faceţi loc, faceţi un culoar lung şi gros! După spectacol vă invit la baie să vă scărpinaţi la...“, şi-a început show-ul Katanga, care repeta înaintea fiecărei piese: „hai, regia, cu machiajul!“. Glume de... profil.

Naomi, prezenţă discretă

După prima piesă a ajuns el/ea la o concluzie: „ăştia se uită la mine ca la urs!“. I-a îndemnat pe domnii prezenţi să le bage bani în sutien, pentru prestaţie, ca să îşi schimbe silicoanele, ca Naomi, celebrul travestit din Capitală. Şi, pentru că tot veni vorba de „celebra“ Naomi, trebuie să spunem că şi aceasta s-a distrat în clubul Soul de Ziua Femeii. Prezenţă destul de discretă, cel puţin imediat după sosire, Naomi a stat cuminte în banca ei şi şi-a lăsat... colegele să-şi facă treaba.

„Zeiţul“ frumuseţii

După câteva melodii populare interpretate, Katanga i-a lăsat locul pe scena improvizată colegei sale de trupă, „zeiţa frumuseţii“, Daisy. Aceasta a continuat cântările populare iar, la un moment dat, a încins şi mai tare publicul pus pe dănţuit, prin introducerea în programul artistic a celebrei melodii „Dar-ar naiba în tine, dragoste“, a Ilenei Sărăroiu. Şi, se pare că mai toată lumea de acolo avea ce avea cu dragostea, pentru că toţi cântau cu mult patos, împreună cu... „zeitatea“ lor, Daisy. Apoi, a venit rândul travestitului Katanga să revină pe scenă. „Trandaaaafir de la Moldova... eu sug... tu baţi toba“, a completat Katanga în stilu-i caracteristic celebrele versuri. Iar când a ajuns la „trandafir din Dorohoi, să ne iubim amândoi, măi!“, s-a postat ţanţoş(ă) în poala unui tip din public, mândru nevoie mare din cauza incidentului... fericit.

„Să mori din dragoste rănit/ă“

Hit-ul serii a fost, fără doar şi poate, piesa Angelei Similea, „Să mori din dragoste rănită“. Şi atunci, petrecăreţii, care deja nu se mai puteau abţine de la pipăieli şi alte drăgălăşenii ca între îndrăgostiţi, au simţit fiorul artistic şi au început, în cor, să interpreteze melodia. Însă, este cel puţin bizar să vezi un individ, tip macho, bruneţel, cu o tentă hispanică, înţolit cu pantaloni mulaţi şi un maiou negru foarte strâmt, răcnind cât îl ţineau puterile: „să moooori diiin dragosteeee răniiiităăăăă!“. O fi suferit... săraca! Una peste alta, petrecerea de Ziua Femeii din clubul Soul a fost una reuşită. Iar faptul că se distrau printre indivizi cu alte înclinaţii sexuale decât ei nu a părut să-i deranjeze pe heterosexuali. Poate că şi românul învaţă să treacă peste prejudecăţi şi să accepte ceea ce este altfel.

Plăceri... interzise(?!)

La prima vedere, nimic nu pare ieşit din comun în clubul Soul, însă proporţia bărbaţi - femei este covârşitoare: aproximativ 90% dintre petrecăreţi sunt de sex masculin. Sau cel puţin aşa susţin certificatul de naştere şi buletinul. Apoi, după o melodie din anii 90 şi trei manele, atmosfera se încinge. În orice club care se... respectă vezi fetele dându-se în spectacol cu dansuri incendiare, executate pe lângă partenerii lor stabili sau de o noapte. Însă niciodată nu te aştepţi ca un reprezentant al sexului tare să ofere un show de acest gen. Iar clubul Soul oferă mari surprize. Un tânăr înfierbântat s-a urcat pe băncuţă în faţa prietenei sale şi a început foarte liniştit să mimeze o partidă de sex oral. Tânăra prezenţă blondă i-a intrat în joc, ceea ce l-a inspirat şi mai tare pe dansatorul nostru. Show-ul a durat câteva minute bune, timp în care asistenţa se întreba dacă participă la un spectacol erotic sau la o joacă de copii. Şi asta până când administratorul clubului a pus piciorul în prag şi le-a spus să înceteze, pentru că ceea ce fac nu este frumos. Cu toate acestea, săruturile „sărbătoriţilor“ din acea seară au fost permise, fără nici un fel de problemă. Atingeri ascunse, priviri lascive, dansuri languroase... toate învăluite într-o aură de mister. Însă, în ciuda ideii că în acel loc toate sunt permise, se pare că lucrurile nu stau chiar aşa. „Nu aveţi voie să faceţi poze aici!“, a tunat la un moment dat bărbatul care ne făcuse rost de locuri la masă. „Dar de ce?“, urmează, firesc, întrebarea mea. „Pentru că nu este voie!“. Apoi, îmi aduc aminte că la intrare trona un afiş: „Avem dreptul de a ne selecta clientela“. Amuzată, mi-am pus o întrebare: oare după ce criterii se face selecţia? http://www.bzc.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=542&Itemid=77








Graniţa dintre normal şi anormal

Cine stabileşte ce-i normal şi ce nu-i? Cine ne impune normele de moralitate, de conduită? Cine ne spune ce este bine şi ce nu, în existenţa noastră terestră? Există un singur răspuns: regulile impuse fie de religie, fie de societate, fie de bunul-simţ al fiecăruia dintre noi. Şi, de cele mai multe ori, toate criteriile se întrepătrund.

La un moment dat, un profesor din facultate ne spunea cum că toate regulile impuse de religie, cum ar fi cele zece porunci, postul (la creştini), interdicţia de a mânca porc şi circumcizia (la musulmani) sunt nişte reguli elementare de moralitate şi igienă, pe care oamenii trebuie să le urmeze pentru a se păstra în parametri normali, din punct de vedere fizic şi psihic.


Poate că era proful nostru Toma necredinciosul, însă toate spusele sale au avut sens. Dar, dintr-un pudism dus la extremă, tot ceea ce nu facem noi nu este în regulă. Noi suntem perfecţi, noi facem cel mai bine, ceea ce fac alţii este anormal.
Cei care sunt diferiţi de noi intră la capitolul „nu bun“. Nu încercăm să ne explicăm, nici măcar să înţelegem. Pur şi simplu respingem. Poate, peste zeci de ani, noi vom fi priviţi ca fiind anormali. Atunci să vezi distracţie!

sâmbătă, 8 martie 2008

Femei, femei...

„... e plină lumea de nebune, cine v-a adus pe lume, cine oare v-a făcut?“. Oare o avea dreptate Mărgineanu sau este doar părerea unui misogin?

Nu aş vrea să scriu ceva banal de 8 Martie. Urările cred că le ştie toată lumea şi, mai ales, cadoul meu nu ar fi prea gustat de doamne din moment ce nu miroase, nu străluceşte şi nu poate fi îmbrăcat. Cred că, dacă am fi măcar sincere cu noi pentru o secundă, am recunoaşte că tot ce ţine de modă şi de „material“ ne interesează mai mult decât chestiile „imateriale“. Cel puţin în zilele care ne sunt dedicate.
Aş vrea ca de data asta să îi scutim pe bărbaţi să ne arate zâmbetele lor ipocrite, chinuite, de expresia disperată din ochii lor: „Oare cine m-a năpăstuit pe mine cu femeia asta?“.
Evident, nu trebuie să blamăm sărbătorile de la început de primăvară. Sunt bune şi ele. Însă, haideţi să o spunem p-aia dreaptă: la noi, întotdeauna, interesul poartă fesul. Iar bărbaţii nu ne vor face, obligaţi de împrejurări un cadou din toată inimioara lor, ci numai pentru că „aşa trebuie“. Aş prefera, totuşi, să primesc o floare din dragoste pură, fără nici un motiv, decât o duzină de roze date din îndatorire.
Şi, mi-aş mai dori ca măcar de data asta, o dată-ntr-un an să îi mai lăsăm în pace pe cei de lângă noi. Să recunoaştem că, de cele mai multe ori suntem isterice fără motiv. Şi, să le explicăm faptul că asta este natura noastră. Şi că, dacă n-am fi isterice, n-am fi femei.
Că ne alintăm pentru că ne stă bine şi ne ducem la cumpărături pentru a ne trece supărările. Că ne uităm urât la ei şi, de cele mai multe ori, le spunem scurt: „n-am nimic“. Asta până pritocim noi bine problema şi răbufnim: ţipăm, urlăm, plângem... apoi ne trece şi vrem să fim pupate.
Ar mai trebui să le spunem că avem nevoie să ieşim cu fetele şi să nu fim bătute la cap prea mult. Nu de alta, dar ăla este privilegiul nostru. Nouă chiar ne place să cicălim omul. Dar şi asta tot din natura noastră face parte.
Însă, pe lângă toate relele, ştim să ne purtăm de grijă singure, chiar dacă lăsăm impresia că suntem neajutorate. Să vă spun un secret: vă minţim că nu suntem în stare numai pentru a vă lăsa să vă arătaţi masculinitatea. Ne place să vă tratăm ca pe nişte copii, iar apoi vă reproşăm că sunteţi imaturi.
Trecem prea uşor de la râs la plâns şi asta vă scoate din minţi.
Cu toate astea nu aţi putea trăi fără noi. Şi poate că „simbioza“ asta este cel mai frumos cadou de Ziua Femeii.

vineri, 7 martie 2008

„Vrem românce!“

Cam asta spun mai toti cei plecati pe tarâmuri straine, obligati de împrejurari sa-si duca traiul alaturi de femei din tarile care i-au adoptat. Înstrainarea de familie, de plaiurile natale, de limba materna si de toate obiceiurile reuseste sa îi faca sa spuna ca româncele sunt idealul feminin. Nu ca-s ele prea bune, prea frumoase sau prea gospodine, însa, faptul ca pot alinta pe cineva în româna devine un factor important.
Mereu gândim ca ce-i din strainatate este, în mod automat, bun. Multi români au ales pribegia si s-au gândit sa se îndestuleze pe cine stie ce tarâmuri mai mult sau mai îndepartate de România. Însa, când vine vorba de iubire, tot dupa tara natala tânjeste inimioara masculilor. „Vreau ca mama copiilor mei sa fie românca, nu mai vreau sa iubesc în alta limba! Vreau sa-mi înteleaga glumele spuse în româna si sa o pot alinta în limba mea. Nu pot sa traduc vorbele de dragoste“, îmi spunea cineva mai deunazi.




Ce dovada mai mare de dragoste vreti, dragelor? Ce cadou mai frumos de Ziua Femeii decât aprecierea barbatilor vostri? Cautam reprezentanti ai sexului tare în tari straine, pentru a ne asigura un trai decent, dar nu ne gândim ca românasii nostri chiar ne vor.Zicem despre ei ca sunt badarani si ca nu stiu sa se poarte cu noi, dar niciodata nu le vedem si partile bune.
Bucurati-va, românii vor românce! -=
http://www.bzc.ro/ =-

Adormit "forever"


-- Acum cateva seri, Mircea Badea facea un comentariu: "Ma intreb cum un baiat asa de mare a putut intra intr-o masina. Mare si ea. Si a mai si adormit la volan".Cred ca v-ati dat seama, vorbea despre presedintele Consiliului Judetean Constanta, Nicusor Constantinescu. In loc sa il cunoasca lumea ca pe un mare conducator de mare judet, Nicusor al nostru este stiut drept un cal breaz. Nimeni nu mai tine cont de ce face el pentru judetul Constanta, de lupta sa politica sau de faptul ca este considerat "eminenta cenusie" din spatele primarului Radu Mazare. Niciunul dintre noi nu ne mai gandim la el ca la cel care se agita pentru baietii de la HCM si se bucura pentru ei atunci cand castiga. Nici o treaba. Toti il stim drept cel care a adormit, a sforait si a visat frumos in intersectie.

Un prieten dintr-un alt colt al tarii ma intreba in urma cu vreo saptamana daca in plimbarile mele cu scop jurnalistic l-am cunoscut pe "ala care a adormit beat la volan, in plina intersectie, in centrul Constantei". A intrat Nicusorul nostru in memoria colectiva a neamului ca "adormitul de la semafor". Si atat.

Credeti ca istoria il va retine altfel decat "Nicusor Daniel Constantinescu, fost presedinte al CJC Constanta si al Handbal Club Municipal, a avut ca principala activitate adormitul in masina, noaptea, la intersectie". Ce haios ar fi sa gasim asa ceva, peste 10-15 ani, pe Wikipedia! Nu v-ar face placere?

Oricum, daca stam bine sa ne gandim, cam asta este situatia generala a politicienilor "de top" de p-aici. Mazare este cunoscut pentru femei, masini, ceasuri, curse de formula 1 pe lacul Siutghiol, plimbari la DNA si certuri cu Sulfina Barbu.

Pe de cealalta parte, prietenul sau cel mai bun, Nicusor, a adormit la intersectie, a creat zvonuri cum ca s-ar fi batut cu cineva la o intalnire de taina si de noapte a CJC, se isterizeaza la meciurile de handbal si se uda, cu apa din piscina, Inspectoratul Scolar Judetean, care-i este vecin.

Halal politichie, domnilor! Ne miram ca suntem luati la misto de toti ceilalti. Ca investitorii nu se prea avanta in zona asta inchisa ermetic, in care nu au acces decat cei care au binecuvantarea cuplului Radu - Nicusor si al suitei lor.

Si, revenind la Mircea Badea, poate ca mirarea sa nu a fost formulata aiurea. Pur si simplu a ironizat "un baiat mare, care a intrat intr-o masina mare si ea. Dar oare cum a intrat baiatul in masina, chiar daca si ea era mare?". de fapt, l-a luat la misto pe adormitul "forever".