miercuri, 16 iulie 2008

song of the day

Oraşul care miroase a cremă de plajă


Nu vi se pare că urbea în care trăim miroase în timpul verii a cremă care protejează pielea împotriva razelor solare?

Hoardele de turişti aduc după ele parfumul înţepător al alifiilor folosite pentru a nu ne prăji prea tare la soare. Ştim că noi, constănţenii, suntem mai ignoranţi din acest punct de vedere. Nu vedem mereu pericolul la care ne supunem atunci când stăm să ne prăjim sub razele astrului zilei. Nu ne gândim că marea este murdară, nu simţim mirosul algelor ca şi cum ar fi „mireasmă“ de hazna. Nu vedem marea murdară şi nu ne speriem de meduze. Nu vedem scoicile, nu ne ferim de înţepăturile lor. De câte ori nu v-aţi tăiat pielea membrelor inferioare în bucăţelele mici de scoici aduse la mal de mare, uscate de soare şi păstrând pe ele urmele de sare? De câte ori v-aţi crizat când aţi păţit aşa ceva? Este firesc să simţim întinderea de apă ca fiind a noastră, este normal ca la un moment dat să ne identificăm cu ea. Acum vreo două seri l-am auzit pe Mircea Badea spunând că marea miroase a... rahat. Că nu avem staţii de epurare, că litoralul miroase a hazna. Citea din presa centrală un subiect preluat apoi şi de cea locală. Politizat sau nu, subiectul poate fi valid. Nu neg, poate or avea dreptate. Dar cum se face că noi, cei care trăim aici, în apropierea apei mult hulite nu simţim „aroma“ pestilenţială? Ştim să deosebim un WC de algele putrezite sub razele soarelui. Dar voi ştiţi, dragi turişti? Ştiţi să vă daţi seama când marea este agitată, nemulţumită, nefericită, când anunţă ploi şi furtuni sau când vi se arată frumoasă, limpede şi rece? Cum se schimbă curenţii şi cum i se schimbă culoarea? Nu ştiţi. O huliţi, dar cu toate astea tot în ea vă scăldaţi. Pentru că, după cum tot Badea spunea, sunteţi prea snobi ca să nu veniţi pe plaiurile mioritice, mult prea costisitoare. Daţi bani mulţi ca să vă scăldaţi în hazna? Atunci vă adresez o ultimă întrebare: pe vremea când comuniştii erau la putere, când turismul litoral era în floare, când turiştii străini ne populau în număr foarte mare plajele, aveam mai multe staţii de epurare? Marea era mai curată? Sau şi atunci erau la fel de mulţi snobi ca şi acum?

marți, 15 iulie 2008


nu ştiu de ce dar astăzi nu am fost în apele mele. poate doar aşteptam ploaia şi nimic mai mult. evident, picăturile mult-dorite au venit la un moment dat şi odată cu ele starea mea s-a schimbat puţin. cei apropiaţi mie ştiu cât de neîncrezătoare sunt câteodată. cum nu vreau să cred până nu văd. de mult nu mai zărisem urme de sentiment pe care să le şi cred, până astăzi. aglomeraţie mare... stăteam la o coadă să-mi iau ceva de mâncare şi probabil că vremea urâtă adusese toţi turiştii în zona aia. erau, evident, înfometaţi. şi stăteau la aceeaşi coadă ca şi mine. în spatele meu.. un cuplu. el latino american, cu părul lung, prins în coadă, cu pielea cafenie şi trăsături de om al Anzilor. ea, rebelă, cu părul desfăcut şi un aspect de lolită brunetă. un tunet scurt urmat de primele picături de ploaie. fără să vreau m-am uitat la el. când cel dintâi semn de ploaie s-a făcut simţit, bărbatul s-a uitat la femeia lui şi i-a zâmbit într-un fel atât de afectuos, arătându-i picurii, cu ochii luminaţi de bucuria finală a aşteptării unui strop de răcoare. până la urmă nu ploaia mi-a schimat starea... ci zâmbetul bărbatului care a împărtăşit cu iubita lui bucuria de a primi ploaia în suflet. poate că după atâta secetă sufletească aveam nevoie de precipitaţiile sub formă de sentiment... de orice fel ar fi simţirile astea...




song of the day

luni, 14 iulie 2008

sa fii cuminte ... part II




evident, iar am auzit "să fii cuminte, Cori“. şi am răspuns, bătând din genele rimelate: "Dar sunt mereu“. normal, gândul îmi zbura prin alte părţi. pe unde, voi spune mai târziu. însă, mă uimeşte ipocrizia şi puterea de a spune cuiva să fie cuminte în condiţiile în care TU, cel care rosteşti hidoasa propoziţie, nu eşti cuminţel deloc. aş mai zice şi eu, să ai neobrăzarea să spui aşa ceva.. dar atunci când te ştii cu obrazul curat. nu când ţi se face dor de persoana căreia îi spui obsesiv să fie cuminte, numai atunci când n-ai altele de făcut. oricum... răspusul meu, la fel de ipocrit ca şi zicere de mi-a atins timpanul, a fost pigmentat cu un zâmbet ironic şi voit siropos. mă simţeam ca-n "Tânăr şi neliniştit“. cînd unul şi-o trage cu una şi apoi se ducea la nevastă-sa, fără regrete. dar cine nu face asta, veţi spune. voi auzi: "ce, tu nu ai făcut-o?“. Oho .. şi încă ce am mai comis-o într-o anume perioadă. tocmai d-aia ştiu că mai bine te abţii de la "să fii cuminte“, cu riscul de a părea indiferent. o vorbă nu-ţi garantează fidelitatea celui de lângă tine.un cuvânt nu aduce dragostea, aşa cum o floare nu aduce primăvara, aşa cu un "te iubesc“ nu umple întotdeauna o inimă. ar trebui să ştim asta. şi ar trebui să renunţăm la posesivitate. mai ales atunci când nu avem ceva-ul ăla pe care simţim că-l dominăm, că-l stăpânim. putem ţine în frâu un corp, însă un suflet se leagă de pat mai greu....

Unde-s snobii de altă dată?

Sincer vă spun: mă aşteptam să văd hoardele de îmbogăţiţi peste noapte mişunând printre exponatele de la Luxury Summer.

Că doar ştiţi cum este... românul nu-i român destul până nu e şi fudul. Chiar credeam că voi găsi vedetuţe neimportante dându-se în stambă şi probând ceasurile de zeci de mii de euro, lipindu-şi urechiuşele fine de telefoanele costisitoare. Însă, nu contează preţul, atâta timp cât suntem în trend, nu? Că doar, mai nou, orice apariţie a celor mai mult sau mai puţin cunoscuţi în revistele de cancan este asezonată de prezenţa unui Vertu. Sau, a doua variantă ar fi fost să-şi cumpere trabucuri, împachetate în cutii de lemn pe care este scris mare numele firmei producătoare, evident, una de renume. Dar nici cei care au încercat să aţâţe fumătorii nu au reuşit mare brânză. Şi asta chiar într-o sâmbătă după-amiază, când se ştie că Mamaia se umple de staruri fără strălucire, care aleg să-şi etaleze ţoalele de firmă prin cluburile din staţiune. Că aşa este la modă: să vii la Mamaia, într-unul dintre cele două cluburi cu nume răsunătoare, să bei apiţă cu lămâie şi să te fâţâi de colo-colo salutându-ţi cunoscuţii sau, după caz, necunoscuţii. Însă nici cei ale căror poze ar putea fi puse cu uşurinţă în DEX lângă definiţia cuvântului snob nu au venit la Luxury Summer. Ca să nu mai spunem de Radu Mazăre, care şi-a anunţat prezenţa, dar nu a mai binevoit să apară. Chiar nu a fost primarul interesat de ceasurile de zeci de mii de euroi? Sau de bărcile cu motor, atât de dragi inimii sale? Şi nici măcar de duduiţele frumos îmbrăcate şi machiate, prezente în orice colţ al cortului în care a avut loc expoziţia? Pentru că, dacă nu ştiaţi, edilul macho de la malul mării nu lipseşte de la nici un eveniment de gen, unde mai agaţă din priviri câte o tânără domniţă. Fetişcana nu rămâne indiferentă şi dă ingenuu din genele rimelate. Primarul îi zâmbeşte din mers şi o face să roşească. Că doar, trebuie să-şi arate şi el într-un fel masculinitatea, cel puţin în dăţile când nu apare la braţ cu vreun exemplar ţesălat, de gen feminin. Una peste alta, nici snobii autohtoni, dar nici cei din alte părţi ale ţării nu au binevoit să se clătească în luxul de summer. Acum, stau eu şi mă gândesc, poate n-o mai fi în trend să apari la evenimente de genul ăsta. Poate e la modă să îţi iei ţoale second hand şi să te dai umil, chiar dacă te duci în cluburi unde se bea şampanie de 15.000 de euro. Că doar nu s-or gândi copiii de bani gata la românii care nu au nici după ce să bea apă...

song of the day