aseară mi-a povestit alina o super chestie, desprinsă parcă din telenovela Clona. să mor dacă am mai văzut aşa ceva. buuun. te un site oarecare, zuza mea a primit o invitatie de prietenie de la un anume arab. nu s-a purtat nici o discuţie, nu s-a intrat in niciun amănunt, nu s-a întâmplat nimic. însă, la câteva zile apare un mesaj:
From:SHARA
To:Me
Date:Nov 20, 2008 2:31 AM
Subject:super poza ai Alina si...
Message:
super poza ai Alina si vad ca sotul meu Djamel H o adora suntem deja 2 sotii poti veni linistita daca asta doresti
.... urmat de un altu...
From:SHARA
To:Me
Date:Nov 20, 2008 5:23 PM
Subject:deasupra pozei tale de pe...
Message:
deasupra pozei tale de pe plaja este sotul meu DJAMEL H CREDEAM CA ESTI INTERESATA SA VIIIIIIIIIIIII AICI IN ALGERIA CA A III-A NEVASTA, DACA NU AI FI INTERESATA NU AI FI IN PROFILUL LUI, ARE 51 DE ANI IMPLINITI IN 17 NOVEM. TREI COPII CU O NEVASTA ALGERIANA SI TREI CU O ROMANCA SI MAI DORESTE CEL PUTIN 6 DE LA ALTE 2 NEVESTE, SUCCES , SI SA STII CA NU GLUMESC, AI IN FATA UN AFEMEIAT NOTORIU
totul s-a terminat aşa ...
From:SHARA
To:Me
Date:Nov 22, 2008 7:44 AM
Subject:Re: deasupra pozei tale de pe...
Message:
in cazul asta stergel din lista ta pt ca el asta intentioneaza , eu am acceptat fara sa stiu , dar asta nu are importanta m-am obisnuit si-l iubesc , dar incerc sa previn diverse persoane pt a nu pati ca mine......... ei au dreptul la 4 neveste, si iubire nu exista ci sex si procreere, te rog sa ma scuzi daca te-am deranjat si poate am uitat romaneste sa vorbesc bine.
tanti asta are 41 de ani şi cică este soţia lu` nenea :D o puteţi vedea aici: http://www.tagged.com/mypage.html?uid=394816970
nenea este şi el un deosebit: 48 de primăveri şi look de star de la bollywood (http://www.tagged.com/mypage.html?uid=4559256804)
întrebarea mea: Cât de nebune şi de disperate pot fi unele femei???
duminică, 23 noiembrie 2008
Bud se bate cu Zmărăndescu
Horia Bud, cunoscut opiniei publice în special pentru că a fost câştigător al mai multor licitaţii organizate de CN Administraţia Canalelor Navigabile SA, candidează în Colegiul 25 din Capitală, pentru un post de deputat.
Alegătorii din cartierul bucureştean Drumul Taberei vor avea o misiune foarte dificilă la alegerile de la finele săptămânii viitoare. Pentru Camera Deputaţilor au ales între Elena Udrea, Luminiţa Anghel şi celebrul bodyguard al lui Gigi Becali, Cătălin Zmărăndescu. Celebritatea celor trei nu l-a speriat, însă, pe Horia Andrei Bud, care reprezintă în Colegiul 25 interesele alianţei formate între Partidul Verde şi Partidul Ecologist Român. Prezentat cu tot cu adresă pe site-ul contracandidatului său independent, Sorin Paveliu, Bud a postat un comentariu în care îşi roagă opozantul să scoată datele referitoare la locul în care domiciliază. „Domnule Paveliu, cu toată stima şi deferenţa vă rog să scoateţi de urgenţă adresa completă a candidaţilor de pe site. Înţeleg ce doriţi să demonstraţi, însă, pentru asta, ar fi fost suficient să precizaţi oraşul sau sectorul unde are domiciliul fiecare dintre candidaţi. Nu împingeţi campania electorală dincolo de limitele decenţei, după modelul celor două distinse doamne care candidează în acelaşi colegiu cu noi şi care astăzi s-au «păruit» în direct“, s-a ofuscat Bud, pe site-ul lui Paveliu, pe 8 noiembrie. Şi, pentru a nu fi mai prejos decât cei cu care se află în competiţie, afaceristul constănţean şi-a făcut şi site: http://www.horiabud.ro. La secţiunea „Omul“ putem afla cum s-a derulat viaţa lui până în acest moment. Încheie, apoteotic, cu un citat din Voltaire: „O clipă nu a fost atentă natura şi a zămislit omul, o clipa să nu fie atent omul şi natura îşi îndreaptă greşeala“.
A spart BEC-ul
Singura secţiune a site-ului care nu funcţionează este cea legată de articolele apărute în media referitoare la candidatul alianţei. Probabil că Bud nu a găsit nimic bun de postat. Afaceristul a reuşit până la urmă să înduplece Biroul Electoral Central în legătură cu candidatura sa, după ce, în urmă cu doar câteva săptămâni, forul îl respinsese. Decizia BEC a lovit în nu mai puţin de 19 aspiranţi la deputăţie, din partea alianţei. „Biroul Electoral de Circumscripţie al Municipiului Bucureşti nr. 42 a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile legale stabilite de dispoziţiile art. 29 alin. 9 din Legea 35/2008, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a candida la alegerile parlamentare, în sensul că propunerea nu a fost semnată de conducerile fiecărui partid din alianţă“, a decretat BEC luna trecută. Constantin Dumitrescu a fost cel care a semnat atât în calitate de împuternicit al lui Dănuţ Pop, cât şi al lui Gheorghe Ionicescu, din partea „verzilor“. Însă s-a constatat că Pop este doar prim-vicepreşedinte, conducerea partidului fiind formată din Petru Lificiu şi Marius Mateescu. În ceea ce priveşte Partidul Verde, s-a constatat că Ionicescu este co-preşedinte, alături de Bogdan Mihăilescu şi Florin Bejan.
Horia Bud a fost, la un moment dat, implicat în conducerea organizaţiei municipale a PSD. Ştiut ca „om al lui Donţu“ şi fost director al tunului acestuia, Rommega, Horia Bud s-a retras de pe scena politică din cauza faptului că Mazăre ajunsese să conducă social-democraţii locali. Însă a fost cunoscut mereu ca „săgeata“ lui Gheorghe Donţu. Se pare că l-a urmat pe mentorul său şi în opţiunea politică, şi a decis să se metamorfozeze din social-democrat în ecologist convins. În prezent, constănţeanul ocupă funcţia de preşedinte al filialei Giurgiu a partidului din care face parte.
Alegătorii din cartierul bucureştean Drumul Taberei vor avea o misiune foarte dificilă la alegerile de la finele săptămânii viitoare. Pentru Camera Deputaţilor au ales între Elena Udrea, Luminiţa Anghel şi celebrul bodyguard al lui Gigi Becali, Cătălin Zmărăndescu. Celebritatea celor trei nu l-a speriat, însă, pe Horia Andrei Bud, care reprezintă în Colegiul 25 interesele alianţei formate între Partidul Verde şi Partidul Ecologist Român. Prezentat cu tot cu adresă pe site-ul contracandidatului său independent, Sorin Paveliu, Bud a postat un comentariu în care îşi roagă opozantul să scoată datele referitoare la locul în care domiciliază. „Domnule Paveliu, cu toată stima şi deferenţa vă rog să scoateţi de urgenţă adresa completă a candidaţilor de pe site. Înţeleg ce doriţi să demonstraţi, însă, pentru asta, ar fi fost suficient să precizaţi oraşul sau sectorul unde are domiciliul fiecare dintre candidaţi. Nu împingeţi campania electorală dincolo de limitele decenţei, după modelul celor două distinse doamne care candidează în acelaşi colegiu cu noi şi care astăzi s-au «păruit» în direct“, s-a ofuscat Bud, pe site-ul lui Paveliu, pe 8 noiembrie. Şi, pentru a nu fi mai prejos decât cei cu care se află în competiţie, afaceristul constănţean şi-a făcut şi site: http://www.horiabud.ro. La secţiunea „Omul“ putem afla cum s-a derulat viaţa lui până în acest moment. Încheie, apoteotic, cu un citat din Voltaire: „O clipă nu a fost atentă natura şi a zămislit omul, o clipa să nu fie atent omul şi natura îşi îndreaptă greşeala“.
A spart BEC-ul
Singura secţiune a site-ului care nu funcţionează este cea legată de articolele apărute în media referitoare la candidatul alianţei. Probabil că Bud nu a găsit nimic bun de postat. Afaceristul a reuşit până la urmă să înduplece Biroul Electoral Central în legătură cu candidatura sa, după ce, în urmă cu doar câteva săptămâni, forul îl respinsese. Decizia BEC a lovit în nu mai puţin de 19 aspiranţi la deputăţie, din partea alianţei. „Biroul Electoral de Circumscripţie al Municipiului Bucureşti nr. 42 a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile legale stabilite de dispoziţiile art. 29 alin. 9 din Legea 35/2008, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a candida la alegerile parlamentare, în sensul că propunerea nu a fost semnată de conducerile fiecărui partid din alianţă“, a decretat BEC luna trecută. Constantin Dumitrescu a fost cel care a semnat atât în calitate de împuternicit al lui Dănuţ Pop, cât şi al lui Gheorghe Ionicescu, din partea „verzilor“. Însă s-a constatat că Pop este doar prim-vicepreşedinte, conducerea partidului fiind formată din Petru Lificiu şi Marius Mateescu. În ceea ce priveşte Partidul Verde, s-a constatat că Ionicescu este co-preşedinte, alături de Bogdan Mihăilescu şi Florin Bejan.
Horia Bud a fost, la un moment dat, implicat în conducerea organizaţiei municipale a PSD. Ştiut ca „om al lui Donţu“ şi fost director al tunului acestuia, Rommega, Horia Bud s-a retras de pe scena politică din cauza faptului că Mazăre ajunsese să conducă social-democraţii locali. Însă a fost cunoscut mereu ca „săgeata“ lui Gheorghe Donţu. Se pare că l-a urmat pe mentorul său şi în opţiunea politică, şi a decis să se metamorfozeze din social-democrat în ecologist convins. În prezent, constănţeanul ocupă funcţia de preşedinte al filialei Giurgiu a partidului din care face parte.
Mazăre: „Înainte de Bac am fugit la o studentă de anul patru“
Sunteţi singurul dintre cei trei fraţi care seamănă foarte bine cu tatăl, un bărbat foarte frumos. Aţi avut succes de mic la femei?
Da, am avut. Îmi amintesc că în clasa a 12-a, înainte de bacalaureat am fugit la o studentă care era anul patru. Şi am stat vreo lună la ea. Mama era să facă infarct. Sper că nu i se trage boala de inimă din cauza asta.
Răducu, fiul dumneavoastră atrage deja atenţia presei. Are un cont de hi5 foarte frumos şi plin de fete. Vă moşteneşte din acest punct de vedere?
Dacă fraţii mei nu au copii, iar prietenii mei nu prea au, el a cam crescut în gaşca noastră. Este copil de trupă. Noi chiar glumeam că peste 20-25 de ani o să înceapă să spună „mi-a murit un prieten din copilărie pentru că era bătrân“. Spre exemplu, este foarte bun prieten cu nea Moga (n.r. - consilierul local PSD Nicolae Moga).
Am observat. Răducu a fost primul prieten al lui Nicolae Moga pe hi5.
Da, aşa a crescut. Ca un băiat de trupă.
Îl învăţaţi cum stă treaba cu femeile, ce are de făcut de acum înainte?
(râde) Asta poţi să-l întrebi pe el.
Ce relaţie aveţi cu familia? Când aţi ieşit ultima dată la cină împreună? Vă vedeţi des?
Ce relaţie aveţi cu familia? Când aţi ieşit ultima dată la cină împreună? Vă vedeţi des?
Ne vedem des. Ieşim foarte mult împreună, mergem cu toţii în vacanţe. Cu mama băiatului am o relaţie mai mult decât civilizată, vorbim foarte des. Cu fraţii mei şi cu mama mă văd zilnic. Ne întâlnim ca să luăm masa împreună.
Au existat multe zvonuri maliţioase, în special în legătură cu faptul că aţi consuma droguri. Revenim la cei care v-au văzut crescând şi care au exclus din start varianta că v-aţi droga.
Au existat multe zvonuri maliţioase, în special în legătură cu faptul că aţi consuma droguri. Revenim la cei care v-au văzut crescând şi care au exclus din start varianta că v-aţi droga.
Eu am o viaţă atât de plină, bogată şi fericită, încât nu am nevoie de evadări de genul ăsta.
Dar cum v-au afectat imaginea şi viaţa aceste zvonuri?
Dar cum v-au afectat imaginea şi viaţa aceste zvonuri?
Pe mine mai puţin m-au afectat, pentru că m-am tăbăcit. Mama a suferit mai mult. O consumă, pentru că este mamă. Ca orice mamă.
Cine vă este cel mai bun prieten?
Cine vă este cel mai bun prieten?
Nu pot să vă spun nume. Dar am prieteni. Am foarte mulţi prieteni şi suficient de mulţi prieteni de suflet.
Care dintre fraţii dumneavoastră era mai zvăpăiat în copilărie. Despre unul am aflat că lega cărţi atunci când se stricau, iar despre celălalt, că era mai melancolic, mai visător.
Care dintre fraţii dumneavoastră era mai zvăpăiat în copilărie. Despre unul am aflat că lega cărţi atunci când se stricau, iar despre celălalt, că era mai melancolic, mai visător.
Ăla visător face politică (n.r. - Alexandru), iar celălalt este un tip de nădejde (n.r. - Mihai).
Va face şi Mihai politică? Când îl veţi scoate şi pe el în faţă?
Va face şi Mihai politică? Când îl veţi scoate şi pe el în faţă?
Nu, nu vrea aşa ceva. Sunt suficienţi doi în politică. Nu, nu, nici nu se pune problema.
Ce sport extrem nu aţi apucat să încercaţi, v-aţi dori şi sigur îl veţi practica la un moment dat?
Ce sport extrem nu aţi apucat să încercaţi, v-aţi dori şi sigur îl veţi practica la un moment dat?
Nu m-am gândit la altceva, în afară de ceea ce fac.
Preferaţi maşinile pentru frumuseţea lor şi pentru utilitate sau pentru viteză? Aveţi pasiunea vitezei?
Preferaţi maşinile pentru frumuseţea lor şi pentru utilitate sau pentru viteză? Aveţi pasiunea vitezei?
Nu, nu am această pasiune. Îmi plac maşinile frumoase.
S-a întâmplat vreodată să luaţi vreo amendă în Constanţa?
S-a întâmplat vreodată să luaţi vreo amendă în Constanţa?
În Constanţa nu. Să nu exagerăm. Am mai luat... te mai prinde radarul, normal că la noi, ca să ajungi la Bucureşti, până să ajungi pe autostradă, mergi cu 50 la oră prin localităţi şi nu este prea în regulă.
Care a fost cea mai mare viteză cu care v-a prins radarul?
Care a fost cea mai mare viteză cu care v-a prins radarul?
Nu mai ştiu să vă spun. N-am stat să reţin asta.
De când aveţi permis?
De când aveţi permis?
Din 1991. Sau ’90.
Şi aţi încercat vreodată să mituiţi poliţiştii pe stradă, aşa cum se practică?
Şi aţi încercat vreodată să mituiţi poliţiştii pe stradă, aşa cum se practică?
Eu sunt în viaţa publică din 1996, eram deputat, era suficient pe vremea aceea, dacă te oprea un poliţist, să-i spui că eşti deputat şi să te lase în pace. Nu prea am avut probleme de genul ăsta.
Se aud zvonuri... Ce aţi alege, Cotroceni sau Brazilia?
Se aud zvonuri... Ce aţi alege, Cotroceni sau Brazilia?
Nu ştiu, mai vedem. Sunt foarte mulţi care ar vrea să mă înham la o candidatură la preşedinţie, dar sincer să fiu, gândindu-mă la ceea ce presupune, nu prea mă atrage.
Foştii vecini au pariat că veţi alege Brazilia, spunând că „lui Radu îi place căldura, îi place soarele“.
Foştii vecini au pariat că veţi alege Brazilia, spunând că „lui Radu îi place căldura, îi place soarele“.
(râde) Au dreptate!
vineri, 21 noiembrie 2008
Mazăre - peste 40 de milioane, Alexandridi - 300 de lei
Primarul Radu Mazăre a declarat, în urmă cu doar câteva zile, că salariul său lunar depăşeşte cu puţin 40 de milioane. Edilul s-ar putea considera fericit, din moment ce primul şef al administraţiei publice locale constănţene, Antonio Alexandridi, ducea acasă numai 300 de lei. Potrivit actului de constituire al Consiliului Comunal al Constanţei, legiferat pe 12 decembrie 1887, primarul primea cu doar o sută de lei mai mult decât ajutorul său. Procesul verbal cu numărul 3, datat 23 decembrie 1887, conţine prima filă de buget, care ne arată că secretarul primăriei primea cu 50 de lei mai mult faţă de consilierul primului om al oraşului. Tot 250 de lei câştiga şi comisarul comunal. Actul de constituire al Consiliului Comunal a fost întocmit în vremea prefectului Remus Opreanu şi se află la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale.
Mazăre: „Am lucrat ca muncitor forestier“
Edilul Constanţei a acceptat să ne acorde un interviu, în care ne vorbeşte despre viaţa sa. Ne-a povestit despre relaţia pe care a avut-o cu părinţii şi cu fraţii săi, dar şi despre modul în care a ales să-şi educe fiul.
Aţi fost descris, de către vecinii din cartierul în care aţi copilărit (n.r. cartierul bucureştean Drumul Taberei), că încă din acea vreme eraţi liderul găştii. Au povestit că, dacă fraţii dumneavoastră aveau vreo problemă, îi apăraţi mereu, că aţi fost mereu un luptător.
Dacă aşa au zis ei, probabil că aşa o fi. Îi apăram, dar îi mai şi băteam.
Aţi avut o relaţie bună cu cei din cartier?
Aţi fost descris, de către vecinii din cartierul în care aţi copilărit (n.r. cartierul bucureştean Drumul Taberei), că încă din acea vreme eraţi liderul găştii. Au povestit că, dacă fraţii dumneavoastră aveau vreo problemă, îi apăraţi mereu, că aţi fost mereu un luptător.
Dacă aşa au zis ei, probabil că aşa o fi. Îi apăram, dar îi mai şi băteam.
Aţi avut o relaţie bună cu cei din cartier?
Nu aş putea spune că am fost un copil model şi extrem de cuminte. Eram destul de zvăpăiat întotdeauna. Dar, da... aşa este. Eram un lider!
Au povestit cum în adolescenţa dumneavoastră aţi reparat uşa de la intrare numai pentru a vi se da voie să plecaţi la munte.
Şi asta este adevărat. Odată, într-adevăr am făcut lucrul ăsta pentru că, mi-aduc aminte, mă condiţionaseră părinţii mei. Îmi aduc aminte că am muncit la uşa aia... am şmirgheluit-o, am dat-o cu cioburi de sticlă şi dup-aia am şmirgheluit-o iar, de mi-au sărit ochii din cap o zi întreagă, dar dup-aia am plecat la munte. Este adevărat, însă, că în vreo două-trei rânduri am şi fugit la munte, fără voie.
Aţi făcut şi alte munci de genul acesta prin casă, pentru a fi lăsat să plecaţi în excursii?
Nu neapărat prin casă, dar îmi aduc aminte că îmi plăcea foarte mult schiul. În perioada respectivă era foarte scump echipamentul de schi şi într-o vară am lucrat undeva în munţi, pe la lacul Vidraru, ca muncitor forestier. Am muncit acolo vreo lună de zile, am strâns bani şi mi-am luat clăpari. Costa o pereche de clăpari cât un salariu bun pe vremea aia.
Ni s-a povestit că tatăl dumneavoastră era un bărbat foarte frumos şi că era sufletul petrecerii. Ni s-a spus că îi semănaţi foarte bine. Este modelul pe care îl urmaţi în viaţă?
Da, eu l-am respectat foarte mult pe tatăl meu. Am avut o relaţie de la tată la copil de tip englezească. Era un părinte mai rece, mai distant, însă am învăţat foarte multe lucruri de la el. A umblat foarte mult prin lume. Dacă vreţi, acelaşi gen de relaţie am şi eu, acum, cu băiatul meu, pe care nu îl tratez cu menajamente sau cu mănuşi.
De cine vă era mai frică în casă?
De mama. Mă bătea dacă luam note proaste, mă controla. Tata nu avea treabă cu asta.
Era drastică, dar făcea prăjituri şi torturi foarte bune...
Şi-a dedicat toată viaţa ei creşterii celor trei copii. Dar ne mai şi chelfănea.
Aţi mai fost pe la Bucureşti? Am înţeles că aveaţi nişte prieteni de familie care nu aveau copii şi care vă luau prin excursii, vă duceau la mare şi la munte.
Văd că aţi aflat destul de multe lucruri. Este adevărat, ei trăiesc şi, acum, avem grijă foarte mare de ei, eu şi fraţii mei. Când am timp, trec să-i văd. Îi ajut din punct de vedere financiar, material. Părinţii mei, din lefurile lor, trebuiau să ne întreţină şi să ne ducă pe la şcoli, iar lucrurile plăcute pentru noi, jocuri, echipamente de sport, ni le luau ceilalţi. Au fost ca nişte părinţi pentru noi.
(Va urma)
joi, 20 noiembrie 2008
FashionTV Party
Club TWO are deosebita onoare de a vă invita la FashionTV Party vineri 21 noiembrie 2008. Pentru prima data in Constanta, acest regal de frumusete este o combinatie unică de muzică şi modă , o spectaculoasa petrecere în stil fashion.
Petrecerea FashionTV aduce impreuna toate marile nume ale designului vestimentar romanesc, recunoscuti si in afara granitelor, fotomodelele cele mai frumoase, specialisti in hair-styling si make-up, precum si un spectacol de stil fara precedent.
Nume ca, Laura Olteanu,Catalin Botezatu, Mihai Albu vor fi prezente cu cele mai noi colectii prezentate de cele mai in voga modele ale momentului Top model Romania, Miss litoral, FTV Model awards.
FashionTV Party, un cocktail perfect de muzica, distractie si moda va fi transmis de echipa FASHIONTV in 200 de tari.
Petrecerea FashionTV aduce impreuna toate marile nume ale designului vestimentar romanesc, recunoscuti si in afara granitelor, fotomodelele cele mai frumoase, specialisti in hair-styling si make-up, precum si un spectacol de stil fara precedent.
Nume ca, Laura Olteanu,Catalin Botezatu, Mihai Albu vor fi prezente cu cele mai noi colectii prezentate de cele mai in voga modele ale momentului Top model Romania, Miss litoral, FTV Model awards.
FashionTV Party, un cocktail perfect de muzica, distractie si moda va fi transmis de echipa FASHIONTV in 200 de tari.
Mazăre este om!
Simt nevoia să vă spun de la bun început un lucru: nu sunt fanul primarului Radu Mazăre. Dimpotrivă!
Nu l-am plăcut niciodată, stilul său de viaţă nu mi se pare potrivit pentru un şef de administraţie publică locală, chiar dacă îi vine mănuşă lui, ca individ. Nu l-am privit cu admiraţie decât atunci când am văzut pasiunea în privirea sa, când până şi lentila camerei de luat vederi era capabilă să preia un strop de adrenalină şi să-l transmită în fiecare fotogramă. Însă, am fost întotdeauna scârbită de modul în care a ştiut să conducă oraşul ăsta. Nu-mi place faptul că încearcă să transforme Constanţa într-un bazar, într-un amalgam de activităţi care-l gâdilă şi-l fericesc, nicidecum în oraşul-port european de care avem nevoie, un loc bun pentru făcut bani, nu pentru îngropat afaceri. L-am detestat atunci când am realizat că nu poţi respira în locurile astea, din punct de vedere afaceristic, decât dacă te aciuezi pe lângă el, că Primăria dă contractele cui trebuie, că Radu pleacă pe plaja Braziliei atunci când noi ne îngropăm în zăpezile de început de ianuarie, că are oameni competenţi care aleg să-i ascundă dezinteresul, că se dă interesat numai atunci când vrea şi că deseori pare un adolescent cu gândul la femei, nicidecum un adult implicat în problemele urbei pe care o conduce, uneori mai mult cu numele. L-am urât de-a dreptul când am văzut că Mamaia îi aparţine, că terenurile retrocedate fără drept revin la el, că totul în oraşul ăsta se leagă de numele Mazăre. Însă, recunosc că l-am admirat atunci când l-am văzut prima dată în compania mamei sale, o femeie pe al cărei chip încă se păstrează frumuseţea tinereţii. Am început să-mi domolesc ura şi să-mi înfrânez repulsia atunci când mi s-a spus: „Radu a fost liderul găştii de copii. Aşa este el. Noi aşa îl ştim de mic“. Am avut, pe de altă parte, ocazia să stau faţă în faţă cu el, să vorbim despre întâmplările copilăriei sale, despre defunctul său tată, despre copilul său şi despre ce a fost în stare să facă numai pentru a-şi atinge anumite scopuri, de-a lungul vremii. Da, am văzut luptătorul. Însă, am văzut şi omul. Nu am mai observat faţa de dandy mioritic, înţolit ca din reviste şi încălţat cu pantofi fistichii, care atrag priviri. Am văzut copilul din Radu Mazăre atunci când a venit vorba despre tatăl său. I s-au luminat ochii şi a domolit glasul. Toate au fost date uitării. Primăria şi Constanţa nu mai existau. Amintirile, însă, erau prezente. Probabil că aşa ne mai este dat să vedem şi omul din spatele afaceristului-primar. Sau când îşi face mea culpa: „Sper că mama nu suferă cu inima din cauza mea“.
Nu l-am plăcut niciodată, stilul său de viaţă nu mi se pare potrivit pentru un şef de administraţie publică locală, chiar dacă îi vine mănuşă lui, ca individ. Nu l-am privit cu admiraţie decât atunci când am văzut pasiunea în privirea sa, când până şi lentila camerei de luat vederi era capabilă să preia un strop de adrenalină şi să-l transmită în fiecare fotogramă. Însă, am fost întotdeauna scârbită de modul în care a ştiut să conducă oraşul ăsta. Nu-mi place faptul că încearcă să transforme Constanţa într-un bazar, într-un amalgam de activităţi care-l gâdilă şi-l fericesc, nicidecum în oraşul-port european de care avem nevoie, un loc bun pentru făcut bani, nu pentru îngropat afaceri. L-am detestat atunci când am realizat că nu poţi respira în locurile astea, din punct de vedere afaceristic, decât dacă te aciuezi pe lângă el, că Primăria dă contractele cui trebuie, că Radu pleacă pe plaja Braziliei atunci când noi ne îngropăm în zăpezile de început de ianuarie, că are oameni competenţi care aleg să-i ascundă dezinteresul, că se dă interesat numai atunci când vrea şi că deseori pare un adolescent cu gândul la femei, nicidecum un adult implicat în problemele urbei pe care o conduce, uneori mai mult cu numele. L-am urât de-a dreptul când am văzut că Mamaia îi aparţine, că terenurile retrocedate fără drept revin la el, că totul în oraşul ăsta se leagă de numele Mazăre. Însă, recunosc că l-am admirat atunci când l-am văzut prima dată în compania mamei sale, o femeie pe al cărei chip încă se păstrează frumuseţea tinereţii. Am început să-mi domolesc ura şi să-mi înfrânez repulsia atunci când mi s-a spus: „Radu a fost liderul găştii de copii. Aşa este el. Noi aşa îl ştim de mic“. Am avut, pe de altă parte, ocazia să stau faţă în faţă cu el, să vorbim despre întâmplările copilăriei sale, despre defunctul său tată, despre copilul său şi despre ce a fost în stare să facă numai pentru a-şi atinge anumite scopuri, de-a lungul vremii. Da, am văzut luptătorul. Însă, am văzut şi omul. Nu am mai observat faţa de dandy mioritic, înţolit ca din reviste şi încălţat cu pantofi fistichii, care atrag priviri. Am văzut copilul din Radu Mazăre atunci când a venit vorba despre tatăl său. I s-au luminat ochii şi a domolit glasul. Toate au fost date uitării. Primăria şi Constanţa nu mai existau. Amintirile, însă, erau prezente. Probabil că aşa ne mai este dat să vedem şi omul din spatele afaceristului-primar. Sau când îşi face mea culpa: „Sper că mama nu suferă cu inima din cauza mea“.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)